Dumitru Oprea

Propunerea legislativă face trimitere la completarea art. 63 din Legea învățământului, care, la rândul lui – art. 63 –, face trimitere la forma de învățământ în limba maternă a unei minorități naționale, care este reglementată la art. 45.

La art. 45 sunt oferite răspunsuri și învățământului în limba română. Dacă citiți cu atenție ultimul alineat, respectiv alin. (17) al art. 45..., scrie clar: „În finanțarea de bază a unității de învățământ preuniversitar, cu predare în limbile minorităților naționale, costul standard per elev și per școlar se calculează după un coeficient mărit, pe baza factorilor de corecție”, ceea ce și dumneavoastră solicitați săptămâna trecută. Și iată că este legiferat, în art. 45 alin. (17).

Mai departe. „Se are în vedere izolarea lingvistică, geografică și numărul redus de elevi și preșcolari.” Practic, se poate duce până la un elev sau un preșcolar, nu la limita de opt, pe care colegul nostru, dintr-o prudență exagerată, a zis că, fiind mai mic decât 12, opt este OK. Și opt blochează. Poate să fie numărul mai mic.

Și pe ce ne bazăm? Ultima afirmație din art. 45 alin. (17) spune foarte clar: același coeficient mărit pe baza factorilor

de corecție se aplică și în cazul unităților școlare cu predare în limba română, în condiții similare.

Deci orice încercare de a ajuta distruge suportul legal actual, care este mult mai permisiv.