Eugen Nicolicea

Propunerea respectiv„ are autori, ea a pornit de la un grup de deputa˛i P.S.D., Ón frunte cu domnul B„e∫u, care a fost ∫i raportor, dup„ care s-au raliat coautori ∫i ceilal˛i, p‚n„ la 12 care au votat.

Deci exist„ autori ∫i v-a∫ ruga s„ o vot„m.

Œn continuare, a∫ dori s„ precizez faptul c„, Ón cadrul discu˛iilor din comisie, de∫i am v„zut prins Ón raport, nu s-a discutat absolut deloc ca motiv de neconstitu˛inalitate al art. II alin. (1) sau alin. (3) motivul invocat, a∫a, _en passant,_ de c„tre Curtea Constitu˛ional„, ∫i acela viza art. 15 alin. (2), ceva despre retroactivitate, ci s-a discutat numai despre motiva˛ia corect„, de la punctul I din Decizia Cur˛ii, ∫i anume Ónc„lcarea dispozi˛iilor art. 78 din Constitu˛ie, care prevede c„ îLegea intr„ Ón vigoare la 3 zile de la data public„rii sau la o dat„ ulterioar„, prev„zut„ Ón textul ei“. Ceea ce evident c„ era Ónc„lcat de art. II alin. (3), care spunea c„ anumite prevederi din lege intr„ Ón vigoare la data depunerii unei declara˛ii, adic„ dup„ pofta celui care f„cea declara˛ia, Óntr-un termen de 45 de zile.

Am fost de acord cu acest lucru ∫i evident c„, Ón urma votului, art. II alin. (3) nu mai exist„, pentru c„ ∫i comisia a fost de acord cu decizia Cur˛ii Constitu˛ionale. Dar, repet, doar pentru acest motiv, nu ∫i pentru acela cu retroactivitatea, dup„ p„rerea mea ∫i a unor colegi de-ai mei, Curtea Constitu˛ional„, ne˛in‚nd cont c„ aceast„ Lege nr. 249 modific„ Legea nr. 393, iar acolo erau cazuri de Óncetare de drept a mandatelor de consilieri sau de primari, ca o condi˛ie dac„ Ó∫i pierdeau calitatea de membri ai partidului pe listele c„ruia fuseser„ ale∫i.

™i Ón motiva˛ia pe care a f„cut-o, Curtea Constitu˛ional„ a vorbit despre faptul c„ un subiect de drept nu poate s„ r„spund„ pentru anumite fapte pe care le-a f„cut Ónainte de intrarea Ón vigoare a legii. Toate bune ∫i frumoase, ar fi corecte, numai c„ este o mare eroare. Aici nu este vorba de o sanc˛iune, nu este vorba de o pedeaps„, pentru c„, altfel, la cazurile de Óncetare de drept o s„ constata˛i c„ este ∫i demisia, decesul, schimbarea de domiciliu.

™i atunci, dac„ ar fi vorba de o responsabilitate sau de o pedeaps„, ar Ónsemna c„ sanc˛ion„m mortul, prin Óncetarea mandatului, pentru c„ a murit, c„ sanc˛ion„m pe unul care a demisionat, prin Óncetarea mandatului, c„ sanc˛ion„m pe cineva care ∫i-a schimbat domiciliul, prin Óncetarea mandatului, c„ sanc˛ion„m pe cineva care ∫i-a schimbat opiniile politice, prin Óncetarea mandatului, ceea ce este un lucru fals, pentru c„ nu po˛i s„ pedepse∫ti pe cineva pentru opiniile sale politice.

De aceea, noi am fost de acord cu Curtea Constitu˛ional„, dar numai cu una dintre motiva˛ii, nu ∫i cu cea de-a doua. A doua, dup„ p„rerea noastr„, era eronat„. Dar, din fericire, am‚ndou„ conduceau la aceea∫i solu˛ie, ∫i anume art. II alin. (3) este neconstitu˛ional.

O alt„ excep˛ie acceptat„ de Curtea Constitu˛ional„ a fost alin. (1) al aceluia∫i art. II din Legea nr. 249. ™i aici motiva˛ia a fost oarecum eronat„, invoc‚ndu-se art. 78 din Constitu˛ie, c‚nd, Ón realitate, nu trebuia invocat acest articol, ci un articol din Legea nr. 47, legea de func˛ionare a Cur˛ii Constitu˛ionale, care prevedea c„ se iau Ón discu˛ie nu numai articolele asupra c„rora s-a solicitat ca ∫i Curtea s„ se pronun˛e, ci se iau Ón discu˛ie ∫i acele articole care sunt indisolubil legate de acestea, ∫i evident c„ art. II alin. (1) avea o str‚ns„ leg„tur„ cu art. II alin. (3).