Mircea Gheorghe Drăghici

„Protecția socială în România”

România se află pe penultimul loc în UE în ceea ce privește banii alocați pentru protecția socială. În multe țări membre ale Uniunii Europene, cheltuielile privind protecția socială au atins peste 40% din PIB, ceea ce demonstrează grija față de cetățeni și problemele lor. Din păcate, la noi, ministrul muncii Ioan Botiș a spus că există o curbă de creștere a cheltuielilor sociale de aproximativ un miliard de lei pe an, astfel încât din 2006 până în 2009 s-a ajuns cu cheltuielile sociale de la șase miliarde de lei la nouă miliarde de lei. Din acest motiv, primele demersuri luate de puterea portocalie s-au referit la ajustări pe legile sociale.

Bugetul asigurărilor sociale este, de fapt, oglinda unei economii. Un recent sondaj constată că printre cele mai mari îngrijorări ale populației se numără teama de a nu pierde locul de muncă. Cu toate acestea, PDL nu a venit în fața românilor cu nicio propunere pentru a contracara pericolele sociale. Mereu dă vina pe mame, pe pensionari, pe veterani, pe copiii din centrele de plasament, niciodată nu se uită în oglindă să vadă adevărul!

PDL nu a făcut nimic pentru oameni și nici nu vrea să realizeze ceva, pentru că tot ce îi interesează este puterea, ciolanul!

Deși au trecut ani buni de la evenimentele din 1989, politicile sociale din România sunt incoerente, ineficiente, sunt reactive și oferă soluții ad-hoc la crize specifice, au obiective contradictorii, sunt lipsite de viziune, de abordare strategică, nu se bazează pe evidențe, pe indicatori sociali, nu recurg la monitorizarea și evaluarea programelor curente și anterioare!

Pe scurt, PDL guvernează haotic și fără grijă.

Principalele probleme ale sistemului de protecție socială sunt:

1. lipsa de coerență instituțională, de viziune și de planificare strategică pe baza evidențelor, absența monitorizării și evaluării ca practici de corectare a sistemului;

2. ineficiența, risipa, dezechilibrele bugetelor de protecție socială;

3. inechitățile multiple și flagrante în distribuirea resurselor sociale;

4. riscurile sociale majore prezente și mai ales viitoare, generate de tendințele de evoluție a structurii populației, a crizei economice, a unor componente ale sistemului de protecție socială.

Având în vedere aceste aspecte, se impune elaborarea unui document strategic general pentru politicile sociale, căruia să i se subordoneze toate politicile sociale sectoriale și documentele strategice aferente.

Mai mult, Guvernul ar trebui să prezinte trimestrial Parlamentului și Președinției un raport privind stadiul problemelor sociale și soluțiile oferite, acțiuni esențiale, mai ales în perioada economică grea pe care o traversează România.