Nicolae Vãcãroiu

Punctul 13, proiect de Lege pentru aprobarea Ordonanþei Guvernului nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanþã.

Din partea Comisiei juridice de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri, vã rog.

Domnul senator Predescu.

Iniþiatorul, vã ascultãm, domnule preºedinte.

## **Domnul Eliade Corneliu Mihãilescu Ñ** _preºedintele_

## _Oficiului pentru Protecþia Consumatorilor_ **:**

## Domnule preºedinte,

## Domnilor senatori,

Comerþul la distanþã, ca ºi comerþul în afara spaþiilor comerciale sunt practici cu costuri de distribuþie foarte mici. Ca urmare a acestui avantaj, în ultima perioadã, ºi pe fondul dezvoltãrii tehnicilor de comunicaþii, acest tip de comerþ s-a dezvoltat în România aproape exploziv, fãrã a avea, de fapt, o reglementare specificã. Acest proiect de ordonanþã este elaborat în baza Directivei Europene nr. 7 din 1997. Aceastã directivã, în momentul de faþã, este implementatã în toate þãrile membre ale Uniunii Europene. Aceastã implementare a fost realizatã, este drept, în toate þãrile la începutul lunii iunie anul 2000. În acelaºi timp, unele prevederi-cadru ale acestui tip de practicã comercialã, ca, de fapt, ºi pentru alte tipuri de practici comerciale sunt prevãzute în Ordonanþa Guvernului nr. 99/2000 care este de fapt o lege-cadru a practicilor comerciale, fãrã însã a prelua toate prevederile directivei europene privind acest tip de comerþ.

În general, ceea ce are caracteristic aceastã ordonanþã este faptul cã în cadrul acestui tip de practici

comerciale se utilizeazã una sau mai multe tehnici de comunicaþie la distanþã în cadrul unui sistem de vânzare organizat de un comerciant, sistem care nu necesitã prezenþa fizicã simultanã a celor douã pãrþi. Ca urmare a acestui risc, aceastã formã de comercializare se caracterizeazã prin faptul cã iniþiativa de negociere aparþine comerciantului, iar consumatorul nu are posibilitatea concretã de a vedea în prealabil produsul sau de a lua cunoºtinþã de caracteristicile serviciului în vederea unei alegeri bine fundamentate. În consecinþã, ordonanþa prevede dreptul consumatorului de a denunþa unilateral contractul fãrã penalitãþi ºi fãrã a fi necesarã invocarea unui motiv într-un termen de 10 zile lucrãtoare de la livrare, având astfel posibilitatea ca în acest interval sã se informeze complet asupra produsului sau serviciului, precum ºi sã aprecieze obligaþiile care decurg din contract. Totodatã, în aceastã ordonanþã sunt precizate în mod clar informaþiile pe care comerciantul este obligat sã le aducã la cunoºtinþã consumatorului în timp util în perioada executãrii contractului, în scris sau pe un alt suport de informaþii durabil, accesibil acestuia. Vreau sã spun cã aici sunt douã moduri de abordare a acestui tip de informaþii. Primul, care este informaþia prealabilã, înainte de încheierea contractului, informaþie care practic trebuie sã vinã în concordanþã ºi cu Legea publicitãþii ºi, respectiv, cu reglementãrile C.N.A.-ului în legãturã cu ce anume informaþii se transmit prin televiziune, pentru a nu intra sub incidenþa publicitãþii, iar aceastã prevedere, cum cã de fapt dupã ce s-a încheiat, în timpul derulãrii contractului, aceste informaþii sã fie întãrite ºi detaliate pe un suport care sã fie transmis de cãtre comerciant la agentul economic, este o prevedere în plus care sã fie de naturã sã creeze dovada în cazul în care consumatorul denunþã contractul.