Punctul de vedere al Partidului Democraþiei Sociale din România.
Aceastã lege, care a fost aºa de mult aºteptatã, a fost foarte mult comentatã, a declanºat aceastã discuþie de principii despre proprietate, cã este baza oricãrui regim modern politic, sunt foarte bune, sunt frumoase, eseurile sunt foarte bune pe tema asta, însã dacã ne uitãm în proiect, în aspectul tehnic al legii, avem foarte multe lucruri de remarcat ºi vom vedea cum contradicþiile ºi consecinþele pe care le are acest proiect vor duce, poate, la rezultate ce nu reies din discuþiile de bune intenþii care au prefaþat acest proiect de lege.
Acest proiect de lege, care vrea sã însemne o reparaþie pentru nedreptãþi dintr-o perioadã de conducere comunistã, are trei aspecte fundamentale. Are un aspect moral, un aspect politic ºi un aspect juridic, tehnic. Fãrã îndoialã toate au un conþinut social deosebit.
Aspectul de moralitate al acestui proiect se referã la ideea unei posesiuni a proprietãþii, a unui drept care nu este fundamentat. În cei 50 de ani de comunism, proprietatea a fost luatã unor proprietari, a fost apoi redistribuitã unei societãþi, prin diferite mecanisme juridice, ºi aceastã inechitate, de 50 de ani, trebuie sã fie reparatã acum. Reparatã de cãtre stat ºi sã dãm satisfacþie moralã, cui? Celor care au fost expropriaþi. Dar cine sunt cei loviþi de acest mecanism acum, în anii în care dãm aceastã lege? Aici se pune o altã problemã. Este problema rãspunderii politice mai mult. Sunt douã concepþii deosebite. Un stat comunist cu o concepþie cu privire la proprietate a funcþionat într-un sistem de legalitate specific acelui stat comunist ºi în jumãtate de secol s-au constituit niºte raporturi juridice fundamentate pe o anumitã viziune asupra proprietãþii. Se înfruntã, fãrã îndoialã, douã concepþii. Un regim politic defunct care a funcþionat ºi a reglementat viaþa socialã într-un anumit fel ºi acum o întoarcere spre alt regim politic, cu un alt regim de proprietate. Noul regim politic de astãzi consfinþeºte proprietatea, Constituþia, fãrã îndoialã, îi dã tot felul de garanþii ºi celelalte legiÉ S-a discutat cã nu-i proprietatea apãratã, cã nu sunt garanþii etc. Ba da! Sunt garanþii, sunt mecanisme juridice. Însuºi faptul cã dreptul penal îþi apãrã proprietatea, cã dreptul civil îþi apãrã posesiunea, îþi apãrã proprietatea, cã acþiuni în revendicare etc.É îþi aratã cã mecanismul juridic funcþioneazã. Problema nu e de acest ordin. Problema este cum putem sã reîntoarcem acum acest sistem? ªi cu toate cã Partidul Democraþiei Sociale din România e de acord cu o restituþie, este de acord cu ideea, în principiu moralã, de restituire, problema pragmaticã ºi socialã este: cât restituim, cum restituim, cãtre cine restituim ºi care sunt modalitãþile tehnice? Problema cã dacã în aceastã situaþie s-au dat legi, fãrã îndoialã, care prin prisma actualã sunt nedrepte Ñ spunem noi Ñ rãspunderea este de ordin politic a celor care au dat
aceste legi. Este o rãspundere politicã a statului, de fapt. Cel care rãspunde nu rãspunde cetãþeanul actual care a fost victimã ºi el 50 de ani de zile a tuturor manevrelor, a forþelor politice care s-au perindat. El plãteºte la ora actualã o serie întreagã de decizii luate fãrã consimþãmântul sãu. ªi vedeþi cã îndatorarea statului român la ora actualã, pânã la restituirea proprietãþii, afecteazã întreaga societate, nu afecteazã pe cei care au creat sistemul politic comunist din Õ45 încoace pânã în 1989. Uitaþi-vã ºi la titlul legii ”perioada 1944Ñ1989Ò. O modificare. Vreau sã nu mai punã 1989, deci putea sã vinã pânã mai încoace. ªi acum. Problema care se pune are urmãtorul aspect. Noi trebuie sã restituim aceste bunuri. Dar aceste bunuri au fost luate de la cetãþeni prin douã modalitãþi Ñ cum spune ºi titlul legii: ”abuziv luateÒ. Pãi, termenul de ”abuzivÒ înseamnã elemente de ilegalitate. S-a fãcut vorbire despre consultanþa Europei, ce spune Consiliul Europei în legãturã cu aceste aspecte. Consiliul Europei este foarte ferm. Spune: trebuie sã avem acest criteriu, al abuzului, care înseamnã a fi restituite bunurile luate fãrã titlu valabil. Acesta este elementul de ilegalitate, de abuz. Nu orice fel de bunuri intrã în aceastã categorie. În 50 de ani de zile s-a construit un circuit civil. S-a construit o serie întreagã de drepturi de proprietate, în care cetãþenii au fost de bunãcredinþã. E ºi principiu Ñ ºi înainte era ºi acum este: principiul bunei-credinþe. Sunt situaþii în care o serie întreagã de bunuri au fost luate fãrã aceste titluri. Dacã au fost luate fãrã titlu, atunci actul este abuziv; sã restituim. Dar dacã a fost luat cu un titlu, fãrã îndoialã just, ce facem noi, spre pildã, dacã ne uitãm în economia legii, care spune cã: ”trebuie sã fie restituite ºi bunurile Ñ la un moment dat Ñ care au fãcut obiectul unor confiscãri ca urmare a unei condamnãri penaleÒ? Dar condamnarea penalã este de mai multe categorii. Dacã a fost o condamnare penalã pe motive politice ºi sancþiunea civilã, a confiscãrii averii, a urmat celei penale, fãrã îndoialã trebuie sã facem restituirea. Dar în conformitate cu o dispoziþie, în urma unei hotãrâri judecãtoreºti. Orice fel de infractor care a avut confiscatã averea trebuie sã beneficieze de aceastã reparaþie care are o conotaþie politicã ºi moralã? Credem cã nu.
Pe de altã parte, ce facem cu raporturi constituite juridic în perioada respectivã în care foarte mulþi oameni au cumpãrat, au vândut etc., au înstrãinat. Titlurile lor erau valabile. Erau valabile în conformitate cu arhitectura juridicã a titlului respectiv. Ajungem la altceva: la o anulare a acestor înstrãinãri sau acestor constituiri de drepturi de proprietate pentru cã vedem cã ºi aceºti oameni au titluri de proprietate. ªi între cele douã titluri de proprietate care este cel valid? Pãi, facem o nedreptate considerând cã facem dreptate în altã parte. Or, în realitate mecanismul juridic este foarte raþional. El nu permite retroactivitatea legii. Constituþia Ñ ºi nu numai cea româneascã Ñ nu permite a întoarce raporturile juridice constituite în timp pentru cã am destabiliza relaþiile sociale. Un om când a fãcut un contract de închiriere, un contract de vânzarecumpãrare etc., etc. a fãcut conform legii care era atunci. Imperativul legii de atunci a determinat ordonarea societãþii respective. Nu tot felul de principii ideologice, nu tot felul de mecanisme, ºtiu eu, politice, ci, în final,
reglementãrile juridice au prioritate, iar oamenii s-au supus acelor reglementãri. Acuma spuneþi: ”Tot ce s-a fãcut înainte nu este corect ºi sã întoarcem înapoi raporturileÒ. Unde vom duce? S-a spus aci: la o procesualitate nemaipomenitã, la o precaritate a titlurilor juridice, la o contestare permanentã a celor care revendicã sau care îºi apãrã drepturile. ªi acum sã facem comparaþia între drepturi. Ce fel de drepturi sunt astea?
Spre pildã, fãrã îndoialã, noi am considerat chiar accesul la succesiune a celor care au avut niºte drepturi sã fie mai limitat: la soþul supravieþuitor, la descendenþii imediaþi. Proiectul spune: ”Nu. Toþi succesorii sã vinãÒ. Colateralii, etc., etc. vor veni ºi vor cãuta sã revendice ceva dintr-o avere care a fost acum 50 de ani de zile. Pe de o parte avem chiriaºi, proprietari care au cumpãrat în condiþiile legii, care vor intra în conflict juridic cu cei care revendicã. ªi cei care revendicã vor avea 2Ñ3 case. Au beneficiat, poate, ºi de apartamente cumpãrate în condiþii foarte bune din 1990 încoace ºi aceastã procesualitate extraordinarã va da naºtere în primul rând la o instabilitate a raporturilor juridice.
Al doilea. Pentru cã e vorba de o despãgubire ºi prin echivalent, în caz cã nu se poate face o restituire în fapt, va angaja rãspunderea financiarã a statului român. S-a fãcut o evaluare asupra acestei rãspunderi ºi poveri economice a statului? Nu s-a fãcut. Pentru cã acest lucru, esenþial pentru o restituire, ºi prin echivalent era necesar, s-a spus: ”Vom face mai târziu, vom face evaluarea ºi vom da o altã legeÒ. Insuficienþa proiectului se referã ºi la aceastã finalitate economicã foarte importantã. Tot în interiorul legii vom vedea cã vor fi despãgubiþi, cei care revendicã, cu diferite acþiuni la societãþi rentabile. Care sunt alea rentabile ºi care sunt nerentabile? De ce la alea rentabile ºi de ce nu la oricare societãþi? ªi de ce societãþile sã suporte aceastã despãgubire? Pânã la urmã s-a eliminat ideea de ”rentabileÒ. Noi, Partidul Democraþiei Sociale din România, am venit cu ideea de a se da titluri de stat. E mult mai simplu, mult mai eficient într-un fel ºi nu implicãm societãþile comerciale în tot felul de raporturi juridice cu cei care revendicã. În afarã de lucrul ãsta, categoria de imobile este foarte vastã. Nu e vorba de imaginea simplã a câtorva case în care au stat nomenclaturiºti, vile foarte frumoase, somptuoase ºi care trebuie sã fie acum revendicate de succesorii celor care le-au avut în proprietate înainte. Casele astea au avut o utilitate socialã, foarte multe dintre ele. Este vorba de clãdiri care adãpostesc creºe, grãdiniþe, ºcoli, instituþii de stat, spitale, instituþii de învãþãmânt etc. Ñ instituþii ale statului român. Partidul Democraþiei Sociale din România a spus cã aceste clãdiri care sunt funcþionale ºi au o funcþiune publicã foarte importantã trebuie, fãrã îndoialã, sã dãm ºi proprietarilor, printr-o restituire în echivalent, dreptul lor, dar ele sã rãmânã în poprietatea statului în continuare. Ne-am postat pe o poziþie corectã, dãm echivalent, însã considerãm cã aceste clãdiri trebuie sã fie în proprietatea statului. De ce? Cã în situaþia în care devin proprietarii acestor clãdiri, ei vor impune un regim de chirie majorat iar dacã i-l plafonãm prin lege Ñ cum se întâmplã acum Ñ atunci înseamnã cã l-am frustrat pe el, pe proprietar, la dreptul pe care îl avea ca sã impunã chiria pe care o vrea. ªi apoi, funcþiunea socialã, publicã
a acestor instituþii este superioarã unui drept privat care este ºi el pânã la urmã satisfãcut prin restituþia care i se dã în echivalent. Deci n-am depãºit principiul cã generalitatea este restituþia în naturã ºi când nu se poate, din considerente obiective ºi sociale, dãm restituþia prin echivalente. O serie întreagã de alte deficienþe sau lucruri bune, care vor fi analizate de dumneavoastrã în timpul dezbaterii pe articole, veþi vedea cã acest proiect de lege nu e deloc simplu ºi va duce la consecinþe nebãnuite. Inteligenþa parlamentarului este sã poatã vedea în fiecare text ce consecinþe poate sã aibã pentru societate, sã cunoascã foarte bine aceste texte ºi sã voteze în cunoºtinþã de cauzã. Noi amanetãm, poate, într-un fel, generaþiile care vin dupã noi în ceea ce priveºte repartiþia drepturilor ºi obligaþiilor. Sub acest aspect, Partidul Democraþiei Sociale din România a fost de acord, în principiu, cu acest proiect dar am venit cu 74 de amendamente. Din 74 de amendamente fundamentate Ñ considerãm Ñ, bazate pe drept comparat, pe situaþiile care le-au rezolvat ºi alte þãri din zona apropiatã au fost respinse în majoritate. Au fost admise vreo 4 amendamente nesemnificative, de ordin formal, dar restul au fost respinse. O parte le aveþi dumneavoastrã în proiectul care a fost distribuit fiecãruia. Nu vã mai spun cã dacã e vorba de a repara greºelile trecutului, greºelile statului comunist, de ce atunci noi trebuie sã modificãm o lege din 1940, din timpul rãzboiului, când nu era stat comunist? O lege a rechiziþiilor. Pãi, dilataþi atunci termenul ºi spuneþi ”din 1940 sau din 1939Ò. Fiþi foarte serioºi în privinþa termenului în care va opera legea! ªi apoi, sistemul rechiziþiilor Ñ despãgubirile care s-au dat sau care nu s-au dat Ñ regimul care l-a impus rãzboiul, sunt probleme care depãºesc cadrul acestei legi. Nu mai spun cã, referitor la titlul ”valabilÒ sau ”nevalabilÒ, pãi, actele juridice încheiate în regimul Legii nr. 213/1998, deci nu o lege comunistã, când a venit la putere chiar aceastã formaþiune care se intituleazã calificat necomunistã, de dreapta, etc., europeanã ºi aceste înstrãinãri care au fost fãcute în condiþii de legalitate, prin prezentul proiect, pot fi anulate.
Deci, aceastã sferã a anulãrii raporturilor juridice ºi a actelor respective nu atacã numai faptele real abuzive, aºa cum aratã textul legii, ci, într-un mod incoerent, se referã la o mulþime de raporturi juridice constituite în decursul atâtor ani.
În concluzie, suntem pe o poziþie de adoptare a acestei legi, însã în funcþie de amendamentele care au fost fãcute de cãtre Partidul Democraþiei Sociale din România.
ªi celelalte partide au fãcut foarte multe amendamente, fiecare sã le susþinã, sã demonstreze în faþa plenului cã sunt raþionale ºi meritã a fi votate.
Vã mulþumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.