Vlad Gabriel Hogea

„Racul, broasca și știuca votului uninominal!”

Oare în America, etalonul democrației contemporane, ar fi putut funcționa, vreme de opt ani, o instanță de judecată „extraordinară” (CNSAS), pentru ca apoi Curtea Constituțională să constate, pe bună dreptate, că multe dintre cele făcute și nefăcute de acest colegiu încălcau legea fundamentală a țării? O fi moral ca un personaj malefic și bizar (care, înainte de 1989, a făcut stagiul militar la trupele de securitate, cursurile universitare la Academia de partid „Ștefan Gheorghiu” și se afla, zic unii, sub înalta, permanenta și oculta „protecție” a Ambasadei URSS în România, iar de 18 ani face pe anticomunistul!) să-i jignească la modul cel mai grosolan pe judecătorii care „și-au permis” să readucă normalitatea într-un domeniu atât de sensibil? Hotărât lucru, mai avem destule de făcut ca să avem cu adevărat un stat de drept – și aceasta pentru că profesioniștii sunt sabotați atunci când vor să-și facă treaba. Toți neaveniții, toți năucii, toți aiuriții se bagă în seamă când ne este lumea mai dragă și dau peste cap ce s-a edificat în ani întregi de trudă.

Cât timp va mai trece, oare, până când selecția valorilor – pe scena publică, în primul rând – va fi și aici la fel de riguroasă ca în statele cu o democrație consolidată? Desigur, prea mult! Deocamdată, ne mulțumim să admirăm sistemul electoral american, unde au loc alegeri primare (în interiorul fiecărui stat federal, separat pentru fiecare dintre cele două mari formațiuni politice – Partidul Republican și Partidul Democrat), pentru ca apoi delegații la Convenții să aleagă candidații care se vor înfrunta în finala prezidențială propriuzisă. Favoriții scrutinului actual sunt Hillary Clinton și John McCain, doi politicieni charismatici, cu un potențial electoral uriaș. Acest mecanism complicat, dar eficient, de desemnare a președintelui SUA influențează, după toate aparențele, și alegerile din România.

În opinia mea, sondajele de opinie „interne” și „personalizate”, în urma cărora se vor definitiva nominalizările pentru primăriile marilor orașe, nu sunt altceva decât „alegeri primare” în miniatură. Asemănarea este izbitoare și, la urma urmei, chiar ar fi indicat ca prospecțiunile de acest tip să se generalizeze. În acest fel, „sita” candidaților va fi mai deasă ca în trecut, ceea ce nu poate decât să ne bucure.

Cât despre votul uninominal, constat că numai PC rămâne pe baricade pentru schimbarea sistemului de liste, în vreme ce alte trei partide – PSD, PNL și PD-L –, care formal își declaraseră și ele adeziunea, se comportă întocmai ca „racul, broasca și știuca” din celebra fabulă, adică se întrec în a aduce, care mai de care, „îmbunătățiri” unui proiect de lege aflat în mare criză de timp pentru a putea fi aplicat în acest an electoral.

Să nu uităm că, în ipoteza optimistă a găsirii unei soluții de compromis, oricum mai trebuie delimitate colegiile uninominale, operațiune extrem de complicată. De fapt, grupările politice respective, prin susținerea haotică a unor variante tehnice diferite ale aceluiași plan de ansamblu, blochează planul în sine, cu bună știință! Așa că nu este departe ziua în care racul, broasca și știuca uninominalului românesc se vor învinovăți reciproc pentru eșecul reformării sistemului electoral. Din păcate, cel care pierde de pe urma jocurilor politicianiste este poporul român.