Puiu Hașotti

Râdeți, dar asta este o chestiune de caracter, domnule deputat! Dar nu mă mir! Nu mă mir! Sunteți lângă domnul Băsescu, prin urmare, nu mă mir.

Aceasta este cea mai mare diversiune politică care a fost după 1990, acest referendum pentru reducerea numărului de parlamentari la 300 și o singură Cameră. Am spus de nenumărate ori în acest Senat că, dincolo de tradiția istorică, numărul de parlamentari se judecă după o anumită formulă.

Ieri discutam alte chestiuni, alte propuneri, bineînțeles, care nu au niciun fel de legătură cu realitatea românească: că să se reducă numărul de mandate ale parlamentarilor din 2020..., chestii din acestea. De ce nu s-ar reduce și numărul mandatelor de primari și de prefecți, și de miniștri și așa mai departe?! Asta ca o paranteză.

Spuneam că a fost cea mai mare diversiune politică. Însă mai presus de diversiunea politică tipică pentru domnul Băsescu, care, sigur, are, cum se vede, și astăzi susținători – este treaba Domniilor Lor și opțiunea lor, și o respect –, mă întreb dacă acel referendum a fost valid, de vreme ce nu a obținut un răspuns „Da” de la jumătate plus unu din numărul cetățenilor României. Nu au răspuns „Da”!

Păi, nu se poate să judecăm aceeași prezență în două feluri diferite. Când a fost vorba despre suspendare, în 2009, nu s-au întrunit câteva voturi, iar 7 milioane și jumătate, mai mult, i-au spus domnului președinte să plece. La referendumul respectiv nici pomeneală să fi fost jumătate plus unu voturi „Da”, în favoarea acestui referendum.

Dincolo de diversiunea aceasta, 300... De ce 300? De ce nu 301, de ce nu 400?

Mai mult decât atât, am avut o comisie care a elaborat un cod electoral care cuprinde patru legi importante, inclusiv aceasta. Acest Cod electoral a fost votat, cu mare majoritate, de toate forțele politice. Să venim acum să invocăm un referendum invalid în urma unei diversiuni politice grotești mi se pare chiar deplasat.

Și dați pe surse, domnule deputat, vă rog frumos!