Rãmân un apãrãtor al libertãþii presei în orice condiþii

## **Rãmân un apãrãtor al libertãþii presei în orice condiþii**

Este clar cã o presã liberã înseamnã o presã **liberã ºi de interesele economice** (ºi politice!) ale grupurilor de presã care scot respectivele publicaþii. Nu numai o presã liberã faþã de Guvern sau faþã de lumea politicã. Existã, din pãcate, o puternicã emulaþie ºi o puternicã fermentaþie în spatele unor ziare ºi în spatele unor reviste care nu sunt independente faþã de cei care le subvenþioneazã. Aºa ceva cred eu cã este foarte trist. ªi, uneori, aceste publicaþii nu sunt independente nici faþã de idiosincraziile ºi de complexele unora dintre directorii acestor publicaþii. Aceste idiosincrazii, aceste complexe, aceste revanºe fac foarte rãu presei româneºti ºi fac foarte rãu luptei pentru adevãr. De ce? De pildã, pentru cã la nivelul reprezentativ în raporturile dintre state uneori nici mãcar nu se iau articole din presa respectivã, se iau rezumate, se iau titluri ºi ele devin semnificative pentru oameni din lumea largã, pentru autoritãþi din lumea largã, pentru guverne, pentru lideri de opinie din lumea largã ºi ele ne reprezintã pe noi toþi. Aºa ceva poate fi, întradevãr, foarte grav, foarte periculos, mai ales în clipe de rãscruce. Dar, în pofida tuturor acestor tristeþi, voi rãmâne un apãrãtor al libertãþii presei în orice condiþii. Mi se pare cã este un ideal pentru care meritã sã sacrificãm chiar ºi propriile noastre supãrãri momentane. Jur pe libertatea presei! ªi pe responsabilitatea ei!

Prietenul meu, regretatul doctor Apostol Turbatu Ñ Dumnezeu sã-l ierte Ñ, care avea mult umor, ne spunea, în anii Õ70, uneori: **”Mã, îmi fac copilul ºef de stat!Ò** ºi noi ne uitam speriaþi cã spune aºa ceva, ºi el zicea: **”Ho, mã, nu vã temeþi, cã nu acum!Ò** Vreau sã vã spun cã, dacã mã scot din sãrite aceºti oameni, îmi fac copilul ambasador în China! Ho, cã nu acum!