Csép Éva Andrea

...rămasă definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice; persoana care a fost privată de libertate în locuri de deținere, în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de regresiune; persoana care a fost strămutată într-o altă localitate și persoana care a participat în acțiuni de împotrivire cu arma în mână și de răsturnare prin forță a regimului comunist până la data de 31 decembrie 1964.

De aceleași drepturi beneficiază și persoana care a fost deportată în străinătate după 23 august 1944, a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944; fiind constituită ca atare înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului.

Aceste categorii sus-menționate au o indemnizație lunară de 700 de lei pentru fiecare an de detenție, în urma majorării de la 400 de lei.

Însă două categorii de persoane – cele care au fost internate în spitale de psihiatrie și cele care au avut stabilit domiciliu obligatoriu* – au suferit ca și celelalte categorii din cauza instaurării dictaturii începând cu data de 6 martie 1945, urmate de represalii politice dure. Indemnizația lor a rămas neschimbată, în cuantum de 200 de lei, ceea ce este incorect și discriminatoriu față de ele.1