Frunda György

## **Domnul Frunda György:**

## Vă mulțumesc, domnule președinte. Distins Senat,

Cred că suntem într-un moment greu, dar și într-un test al consecvenței și verticalității politicii externe românești.

Franța, și nu vă spun o noutate, a adus o hotărâre politică și juridică care lezează, aduce atingere Tratatului de la Lisabona și tuturor convențiilor europene care reglementează drepturile omului. Este vorba despre Franța, pe care unii dintre politicieni o numesc, cu empatie, sora politică mai mare a României, este vorba despre acea Franță care este una dintre puținele țări europene care nu a semnat Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale și care a semnat, dar nu a ratificat Carta europeană privind limbile regionale și minoritare, este vorba despre acea țară care, în repetate rânduri, a expulzat cetățeni ai altor țări, în principal cetățeni români, pe criterii etnice.

Politica externă românească a fost mult prea tolerantă, mult prea ambiguă în raporturile pe care ar trebui să le aibă în relația cu Franța. Poziția Franței este discriminatorie, este pe bază de criterii etnice și este inacceptabilă, este inacceptabilă din punctul de vedere al politicii externe a României și, dacă Uniunea Europeană a decis astăzi să pornească procedura de infringement, sunt convins că politica externă românească are obligația politică și morală de a fi mult mai fermă.

Eu vă promit că în sesiunea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care va începe luni, 4 octombrie 2010, voi ridica această problemă.

Împreună cu domnul senator Titus Corlățean, am propus o dezbatere de urgență în cadrul Consiliului Europei pe baza deciziei Franței. Comisia de politică externă a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, în ședința care a avut loc lunea trecută, a hotărât deja o dezbatere de urgență pe acest lucru. Or, dacă știm că avem sprijinul comunității internaționale, chiar dacă sunt nemți, italieni sau spanioli care vor spune „dă-i dracului de țigani”, avem obligația morală și politică să le luăm apărarea, recunoscându-ne contribuția la situația creată și oferind soluții pentru rezolvarea problemei romilor, dar nu cred că poate fi acceptată, domnule ministru Blaga, explicația franceză că plecarea romilor din Franța este benevolă.

A da unui rom adult 300 de euro și unui copil 100 de euro pentru a pleca din Franța, scuzați-mă, vă rog, îmi aduce aminte de politica lui Ceaușescu, care vindea nemți nemților, evrei Israelului și îi expulza pe unguri. A fost o politică condamnată de toată Europa, iar cumpărarea voinței romului, care nu știe ce să facă cu 300 de euro, să cumpere trei perechi de pantofi sau să cumpere alimente, sau să cumpere un televizor cu care să vină în România, nu este o manifestare a liberei voințe a persoanei respective. Este cumpărarea tăcerii lui de a se reîntoarce în România. Or, această politică de excludere etnică a Franței nu poate fi decât condamnată, iar aroganța cu care unii oameni politici francezi vin și ne dau lecții despre comportamentul de integrare pe care ar trebui să-l aplicăm noi în România, dar nu îl acceptă ei în Franța, este nepotrivită.