Orest Onofrei

## **Domnul Orest Onofrei:**

Domnule președinte, Stimați colegi,

Aparent, vorbim despre un subiect foarte sensibil. Sensibil pentru că, de-a lungul timpului, a creat foarte multe pasiuni și aș îndrăzni să spun că nu foarte multe pasiuni, ci foarte gălăgioase pasiuni, pentru că acest subiect îmi aduce aminte de o poveste pe care Octavian Paler o scria într-o carte, unde spunea că într-un oraș se spărgeau becurile. Și se tot spărgeau, și oamenii intrau în panică. La urmă rămăsese un singur bec și toată lumea era îngrijorată. Când se va sparge și ultimul bec de la primărie? S-a spart și acel bec, și atunci oamenii au rămas în întuneric și, pentru a nu rămâne în întuneric, au avut nevoie de câini de pază, de câini însoțitori. Pentru acești câini însoțitori trebuiau să găsească dresori, pentru că trebuiau dresați. S-a descoperit că acele becuri erau sparte de un dresor de câini, ca să aibă treabă.

Exact așa cred că stă povestea cu protecția animalelor. Avem nevoie de gălăgie în jurul acestui subiect, pentru că sunt foarte mulți câini fără stăpâni și acești câini trebuie apărați. Și pentru a fi apărați trebuie foarte mulți bani. Pentru că trebuie foarte mulți bani, trebuie să fie cineva care să-i și cheltuiască. S-a descoperit că cei care sunt doritori să cheltuiască acești bani fac toată această gălăgie.

Vorbesc în calitate de medic veterinar care a tratat 20 de ani animale și nu a sacrificat niciodată un animal. Am o casă, și nu curte, casă, plină de animale, deci nu pot fi suspectat de subiectivism. Sunt nevoit să locuiesc împreună cu animalele.

Vreau să spun că, atunci când vorbim despre protecția animalelor, din păcate, ne rezumăm la protecția câinilor. Or animale nu sunt doar câinii. Dar, dacă vorbim despre câini, trebuie să definim ce este câinele.