Lakatos Petru

Din buget lipsesc o serie de arme care ar putea fi folosite în lupta împotriva recesiunii, după cum urmează: lipsește o strategie coerentă, realistă, cu priorități bine definite pentru relansarea și stimularea creșterii economice, altfel spus, o strategie anticriză.

Firavele măsuri de sprijinire a agenților economici sunt ca o frecție la un picior de lemn, eventual în 2010 își vor face efectul.

Lipsește spiritul creativ, necesar mai ales în perioada de criză, pentru găsirea de noi soluții.

Ideea fixă a unui deficit de 2% încorsetează economia, nu se justifică.

Lipsește și strategia fiscală. Guvernul a amânat discutarea Codului fiscal, care ar trebui să stea la baza politicii bugetare, la partea de venituri. Aplicând principiul „mulți văd, puțini pricep”, Guvernul încearcă să promoveze prin bugetul de stat o serie de majorări de taxe și impozite, care, ulterior, vor fi concretizate în ordonanțe de urgență, neținând cont de solicitarea mediului economic, de prevederile Uniunii Europene și de practica din țările europene.

Din arsenalul bugetului a dispărut complet reforma administrației publice centrale, combinată cu reala descentralizare. Acestea sunt sacrificate pe altarele celor două alegeri din acest an. Sumele repartizate consiliilor

județene și locale sunt la jumătatea celor primite în 2008, în schimb sunt rezerve ascunse pentru îmbunătățirea tonusului populației în preajma alegerilor, de exemplu: venituri din taxa de primă înmatriculare și altele.

Măsurile de economisire anunțate, aplicate fără discernământ, ca o mașină de tuns iarbă, nu sunt eficiente și nu țin locul unor schimbări structurale de mult necesare.

Lipsește și grija față de sănătatea populației. Prin reducerea cu peste 40% a sumelor alocate se desființează sistemul, și așa plăpând, al asistenței medicale asigurate de medicii de familie.

Agricultura a ajuns din nou copilul vitreg al bugetului. Guvernul reduce subvențiile cu peste 26% și lasă totul în seama fondurilor Uniunii Europene, în loc să desemneze agricultura și industria alimentară ca priorități strategice. Să nu mai vorbim de faptul că plata sprijinului acordat se face cu întârziere între șase luni și un an, iar subvențiile sunt impozabile. Deci statul ia înapoi 16% din ceea ce a dat. Veniturile bugetare din impozitul pe venituri din activități agricole cresc de 100 de ori în 2009, față de 2008.

Constatând atâtea lipsuri ale bugetului, îmi aduc aminte de acel banc în care unul din cei doi melci care merg pe marginea drumului zice: „Ce bine că mergem încet! Ce bine că mergem încet!” La un moment dat, celălalt întreabă: „Dar de ce este bine că mergem încet?” „Pentru că am luat-o în direcție greșită!”, vine răspunsul.