Răzvan Mustea-Șerban

„Răspuns adversarilor cotei unice!”

Discursurile opoziției parlamentare din ultimul an au fost axate în principal pe ideea că principala vinovată pentru recesiunea economică din România este cota unică de impozitare, și nicidecum vreo cauză structurală a economiei românești sau politicile bugetare defectuoase din ultimii ani.

În contextul dificultăților pe care le traversează foarte mulți angajați sau agenți economici, s-a încercat convingerea românilor din toate mediile că o impozitare progresivă ar conduce la realizarea justiției sociale și ar diminua discrepanțele dintre cei săraci și cei bogați.

Nimic mai fals!

Dacă ne-am ralia unei asemenea afirmații, prin introducerea unei cote progresive de impozitare a-i face pe toți săraci pare mult mai plauzibil decât a-i face pe toți mai bogați, căci oricare ar fi argumentele susținătorilor acestei formule fiscale, impozitele progresive iau bani din veniturile românilor și nu alocă bani, așa cum ar dori unii să se înțeleagă. Impozitul progresiv avantajează, cei drept, sub 10% din angajați și cel mult 5% din agenții economici, în vreme ce cota unică îi avantajează în mod egal pe toți.

Mult blamata cotă unică a demonstrat că este singura care stimulează în mod real munca. Este singura care a reușit să scoată din economia subterană și să aducă în economia oficială sute de mii de locuri de muncă, precum și activitatea a mii de agenți economici, numai în primul an de la implementarea sa. Este formula fiscală care încurajează nu numai oficializarea unui loc de muncă, ci și obținerea și declararea celui de-al doilea, pentru că angajatul nu are nimic de pierdut, ci, dimpotrivă, de câștigat pe termen lung. Este politica fiscală care încurajează în mod egal dezvoltarea diferitelor sectoare ale economiei.

Ceea ce nu vor să spună cei care propun înlăturarea cotei unice este că nu ea în sine este de vină pentru deficitul bugetar mare, ci organismele statale însărcinate cu asigurarea disciplinei fiscale și asigurarea încasărilor, la niveluri comparabile cu statele Uniunii Europene.

Reamintesc celor care cred că sistemul fiscal progresiv este un adevărat panaceu pentru un buget suferind, că România nu a reușit nici cu ajutorul impozitării progresive, nici pe baza cotei unice să depășească un prag psihologic de 30% venituri bugetare din produsul intern brut, în condițiile în care media europeană este peste 41%. Problema politicii fiscale din România mai depinde și de asigurarea unei bune colectări, prin care să fie înlăturați definitiv cetățenii sau agenții economici exceptați sau avantajați fiscal.