Vasile Varga

„Rata anuală a inflației, o ghilotină care taie orice speranță”

Un dicton latin spune că _epistula non erubescit_ , adică „hârtia nu roșește, suportă orice”. Dar cifrele anunțate zilele trecute de Institutul Național de Statistică ar trebui să-i facă pe guvernanții actuali să roșească de rușine în fața unor astfel de rezultate.

Rata anuală a indicelui prețurilor de consum a cunoscut o creștere galopantă, de la 0,2%, în februarie 2017, la 4,7%, în februarie 2018, apropiindu-se de valoarea maximă din iunie 2013, de 5,3%.

Nu puteți invoca faptul că Parlamentul nu vă sprijină; aveți o majoritate mai mult decât confortabilă care să vă ajute să luați măsurile potrivite pentru întreaga populație a României!

Nu puteți nici măcar să invocați greaua moștenire! La „butoane” au fost tot colegii dumneavoastră, iar programul de guvernare era tot al dumneavoastră, acum doar îl puneți în aplicare, cu mici ajustări.

Degeaba, pe ici pe colo, salariile au fost majorate; indicele inflației cade ca o ghilotină și taie orice elan de optimism.

De altfel, diferite categorii socioprofesionale constată, cu neplăcută surprindere, că trâmbițatele creșteri salariale se dovedesc a fi, de fapt, niște scăderi în toată regula! Dacă erau reale aceste creșteri ale veniturilor angajaților, de ce sindicatele ar mai amenința Guvernul cu greve și cu manifestații?

Tot din analiza INS, dar și din viața de zi cu zi, constatăm că unele alimente de bază și unele servicii se vor transforma în alimente și servicii de lux. Nu mai vorbesc despre deprecierea monedei naționale, leul, în fața celorlalte valute.

Investitorii, oricare ar fi ei, de altfel, nu prea mai au curaj să riște într-un sistem fiscal atât de impredictibil.

Creșterea economică a României, ca stat membru al Uniunii Europene, atât de mult clamată, este anulată, cu alte cuvinte, de rata inflației galopante. Consumul este principalul

motor al acestei creșteri, și nu producția internă, așa cum ar fi normal.

Cifrele nu țin loc nici de hrană, nici de căldură sau de rechizite școlare, nici de haine și de medicamente sau de alte necesități pur normale într-o societate care se pretinde dezvoltată!