Vasile Berci

## „Recensământul portocaliu”

Am ajuns să vedem, pentru a nu știu câta oară în ultimii trei ani, gradul de incompetență și de decredibilizare la care au ajuns instituțiile statului sub oblăduirea guvernării Băsescu-Udrea-Boc. Primul recensământ organizat în țara noastră în acord cu normele europene în materie a fost presărat de gafe și practic ratat. O sumă uriașă, adică 45 de

milioane de euro, s-au dus pe Apa Sâmbetei. Răspunde cineva de această sumă și de faptul că datele recensământului sunt mai mult decât aproximative? Nu cred. Asumarea răspunderii este o sintagmă care nu are nimic în comun, prin asociere, cu actul de guvernare exercitat de portocalii și de „oastea de strânsură” a lui Gabriel Oprea.

Pe site-ul Institutului Național de Statistică (INS) se precizează că informațiile obținute vor sta la baza „fundamentării strategiei și a programelor de dezvoltare regională, precum și a programelor de dezvoltare economică și socială a unor regiuni și zone defavorizate”. Greu de crezut că datele aproximative obținute la recensământ pot constitui un instrument de referință pentru orice tip de strategie.

Să enumerăm doar câteva gafe și mostre de incompetență și de diletantism:

• În lipsa unei minime campanii de informare a populației, primul recensământ european din România a început cu stângul și a intrat rapid în fundătură. Curat mioritic. Vergil Voineagu, directorul INS, s-a plâns că televiziunile comerciale au cerut 20.930 euro pentru promovare. La zecile de milioane de euro duse pe Apa Sâmbetei e, să recunoaștem, o economie.

• Problema CNP-ului, fără a intra în detalii, a fost o mostră monumentală de prostie și incompetență portocalie, pe care cred că nu o putea imagina nici genialul dramaturg I.L. Caragiale.

• Faptul că în ultima zi a recensământului recenzorii au spart norma, ca altădată stahanoviștii sovietici, înregistrând de 4-5 ori mai multe gospodării decât în zilele anterioare, vorbește de la sine despre acuratețea informațiilor înscrise.

Recensământul populației constituie categoric un eșec de mari proporții, care pune în evidență faptul că flagelul politizării face ravagii în rândul celor 2.145 de angajați ai INS.

Politizarea instituțiilor statului, angajarea pe criterii exclusiv politice de la șefii serviciilor deconcentrate până la șefii de birou, consilieri, directori de școli și spitale și chiar șoferi este expresia clară a partidului-stat, caracteristică societăților totalitare.

Din păcate, noțiunile de competență, moralitate, decență, concurs nu își găsesc locul în preocupările puterii portocalii, iar corupția și nepotismul fac casă bună cu lipsa de profesionalism.

Contează doar gradul de susținere pe care candidatul la o funcție sau alta îl are în partid și obediența în fața șefilor.

Decredibilizarea statului și a instituțiilor sale, asociată cu accesul nelimitat la banul public, explică de ce suntem percepuți în exterior ca un stat și o populație ciudate, la marginea Europei.