„Redeșteptarea poporului român. Repere ale activității politice”
Pentru a fundamenta activitatea mea politică și pentru realizarea scopului pe care l-am declarat în campania electorală, îmi axez atenția spre valori fundamentale, care să consolideze dezideratul politic propus*: bunăstarea poporului român, al cărui reprezentant sunt12.*
Aceste valori fundamentale sunt, în principal, credința, familia, națiunea, libertatea și caracterul.
Credința este convingerea că lucrurile stau într-un anumit fel, cu sau fără prezența evidențelor empirice care să probeze respectiva convingere.
Credința dezvoltă adepților săi sentimente și atitudini morale deosebite: încredere, fidelitate, certitudine, convingere fermă. Acestea sunt importante în realizarea unității unei națiuni în susținerea sentimentelor de suveranitate națională și în producerea unei vieți noi manifestate prin lucruri măsurabile zilnic.
Un studiu din 2011 a reliefat faptul că, dacă 10% din populație are o credință de nestrămutat, acea credință va fi adoptată de majoritate.
Credința în Dumnezeu prezervă tradițiile și întărește suveranitatea unei națiuni în general și a celei române în special.*
Familia este forma socială de bază, realizată prin căsătorie sau concubinaj neformal, care îi unește pe soți – bărbat și femeie – (părinți) și pe descendenții acestora (copii necăsătoriți).
Familia asigură funcții sociale elementare: de socializare – adaptarea și motivarea în conviețuirea socială, iar prin latura religioasă transmite generațiilor următoare tradiții; economică – asigură material și protejează copiii față de lipsuri și de boli; politică – asigură copiilor o poziție legitimă în societatea existentă, iar prin latura ei juridică, constituțională are rolul de a proteja instituția familială în societate.
Suveranitatea unui stat asigură, prin latura sa legiuitoare, și încurajează formarea și dezvoltarea familiei.
Națiunea reprezintă o comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută pe baza unității de limbă, teritoriu, de factură psihică, de viață economică, care se manifestă în particularități specifice ale culturii naționale și în conștiința originii și a sorții comune.
În Europa există abordări diferite privind conceptul de națiune*: state naționale, astfel definite în scop de apărare; state care nu se definesc ca fiind naționale, dar prin prevederi constituționale își reglementează dreptul de națiune; state care fac diferențe între națiune și popor; state care nu abordează problemele națiune și popor.
Termenul de „națiune” a apărut, la 1600, în Anglia, care a fost definită ca prima națiune din lume.
Teoria franceză care afirmă că „un stat este o națiune” este cel mai puternic argument în favoarea suveranității naționale* și ar trebui adoptată și de statul român.
Libertatea este forma de manifestare socială a raporturilor individ–societate caracterizată prin „lipsa constrângerilor”, dar fără a încalcă legalitatea.
Libertatea are diverse forme de manifestare: de conștiință, de exprimare, de asociere liber consimțită, de alegere a unui stil de viață etc.
În afara unor situații excepționale, societatea nu se poate amesteca legitim în viața privată. Ingerința societății în viața individului are ca efecte uniformizarea, oprirea dezvoltării individului și a societății.* Această situație de imixtiune în viața privată apare atunci când lipsesc suveranitatea statală și libertățile individuale.
Caracterul este un ansamblu individual de însușiri fundamentale psihomorale ale unei persoane, care se manifestă în ideile sale, în acțiunile și în modul de comportare.
Caracterul ține de psihicul individului și se manifestă prin voință fermă, perseverență, corectitudine. Cu cât este mai îngrădită libertatea individuală, prin lipsa suveranității, cu atât caracterul individului este mai oprimat.
Un om demn, de onoare, nu poate exista dacă nu are caracter.
Societatea românească actuală este lipsită de îndrăzneală, de autonomie decizională, de strategie de dezvoltare, de libertate de opțiuni politice și este depășită de vremuri din cauza lipsei suveranității naționale.*
Voce
voce proprie
Marker
Cadru
Apelul este universalizabil către întregul popor român, nu către un grup de interes specific.
„bunăstarea poporului român, al cărui reprezentant sunt.”