Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·20 martie 2012
Declarații politice · respins
Mihai Lupu
Discurs
„Reducerea CAS este imperios necesară pentru economie”
Nu, România nu mai trebuie să aleagă între reducerea CAS și o revenire a salariilor la cuantumul lor de dinainte de tăierea din mai 2010. România nu mai are voie să întârzie în luarea celor mai rapide măsuri de revigorare a economiei.
Este deja o realitate statistică faptul că economia, în loc să-și repornească motoarele cu ajutorul politicilor guvernamentale, aceasta a fost și rămâne în bătaia vânturilor crizei, într-o degringoladă permanentă. De la o contracție a PIB-ului de peste 7%, în 2009, cea mai mare din Europa, de - 1,2% în 2010, și o creștere de doar puțin peste 2%, în 2011, în anul 2012 România se întoarce la recesiune.
Oare de ce țara noastră nu reușește să evolueze corect, adică să fie mereu în ascensiune, din punct de vedere economic și social, și nu face altceva decât să se întoarcă la sărăcie, falimente și un nivel de trai din ce în ce mai anemic?
Răspunsul este simplu, dar nefast, din păcate: deoarece guvernele PD-iste nu au luat, până în prezent, nici măcar o măsură benefică pentru revigorarea economiei și pentru susținerea mediului privat. Nu au făcut altceva decât să arunce întreaga povară a crizei în spatele cetățenilor, fie ei salariați, pensionari, mame sau persoane cu nevoi speciale.
Toate guvernele aflate sub comanda și asistența directă a domnului Traian Băsescu nu au făcut decât ce li s-a spus, _ad litteram_ , de către echipa FMI – președinte, iar rezultatele economice actuale sunt, din nefericire, o dovadă vie a faptului că toate deciziile luate, în sensul unei austerități continue, fără nicio gură de oxigen pentru mediul privat, nu au reușit decât să sugrume orice inițiativă privată, să respingă pe bandă rulantă investițiile străine și să mențină poporul român într-o sărăcie cruntă și din ce în ce mai acutizată.
Reducerea CAS ar fi însemnat un impuls real pentru piața muncii și pentru mediul privat. Astfel, creșterea economică ar fi putut fi stimulată dacă s-ar fi adoptat o variantă bună:
1. reducerea CAS la angajator, de preferat, deși mai greu de vândut ca mesaj electoral, permite angajatorului nu doar canalizarea banilor pe multiple canale, dar și amplificarea fluxului: poate direcționa bani către angajați, poate investi în actuala afacere, poate plăti arierate, poate investi suplimentar, poate angaja suplimentar;
2. reducerea CAS la angajat, de evitat, dar mai ușor de promovat ca mesaj electoral, se direcționează în consum și economisire/rambursarea creditelor în funcție de mesajul public optimism/pesimism, respectiv în funcție de cum este percepută suma față de statu-quo – dacă este percepută ca bonus, supliment față de statu-quo, se duce mai mult în consum; dacă aceeași sumă este percepută ca reîntregire a statu-quoului, atunci marea majoritate a sumei se duce în economisire/replată a creditelor.
După instalarea sa la Palatul Victoria, premierul Ungureanu a ieșit cu o veste bună, și anume cea a intenției de a reduce CAS, dar imediat după acest anunț președintele Băsescu i-a retractat promisiunile premierului și a venit cu propria sa variantă de populism pur, și anume cea a reîntregirii salariilor, invocând că ambele decizii, cea de reducere a CAS și cea de revenire a salariilor, nu se pot lua, sub nicio formă, în același timp.