Vasile Nagy

„Religia și viața politică”

Aș vrea să vă vorbesc puțin despre religie și viața politică din România și vreau să încep cu câteva versuri din poezia „Cât trăim” de răposatul Nicolae Dabija. Dumnezeu să-l odihnească!

„Cât mai avem ceva sfânt

Vom trăi pe-acest pământ. (...)

Cât trecutu-l ținem minte Mai există lucruri sfinte.”

Acum, revenind la viața politică din România, în care de mult nu mai există ceva sfânt*, constat cu părere de rău că lucrurile degenerează din ce în ce mai mult în ceea ce privește separarea religiei, în general, și a bisericii, în special, de ceea ce numim noi viață politică.

În relativ scurta istorie a statului român postrevoluționar, în acești 32 de ani de nouă viață, am fost și suntem martori cum politicienii români se folosesc de religie și biserică*, pragmatic și fără scrupule, pentru a-și atinge scopuri politice. Unii, cu sprijinul bisericii, câștigau alegeri – renumitele calendare ortodoxe 2017 cu trandafirii roșii. Alții câștigau audiență atacând biserica și batjocorind în public sfinți și sfinte – postând articole despre „o mamă-surogat”. Aceste spirite nu s-au calmat nici astăzi și tot mai des văd scene de populism politic bazat pe relaționarea cu biserica, iar cei mai tineri și amatori în ale politicii încearcă și ei să stea pe