Petru Daniel Funeriu

## **Domnul Petru Daniel Funeriu:**

Totul este bine, dacă citiți.

Doamnelor și domnilor,

Pe parcursul celor aproape trei luni de când am avut onoarea să fiu desemnat ministru, am deschis cât am putut de larg ușa dialogului. Am dorit și doresc încă și acum, și pe întreaga perioadă a mandatului meu, să avem cu toții o discuție sănătoasă despre viitorul educației. Această discuție trebuie însă să fie și cinstită. Eu încerc să fac acest lucru. Vă invit și pe dumneavoastră să facem acest lucru împreună, cu mai multă rațiune și cu mai puțină pasiune.

Vreau să vă dau un exemplu. La unul dintre cele mai importante momente internaționale la care România a fost în lumina reflectoarelor în domeniul educației după 1989, moment care nu mi se datorează neapărat mie, România a preluat Secretariatul Procesului Bologna, în 12 martie 2010.

Pentru prețuirea sinceră și onestă pe care o am față de un rector, senator al Partidului Național Liberal, l-am invitat pe acesta să facă parte, cu onoare, din delegația oficială a României. Îi mulțumesc că a acceptat acest lucru și cred că a fost un pas înainte pentru noi toți, să depășim acest clivaj dintre partide, acest clivaj dintre doctrine, când vine vorba despre educație. Este doar un exemplu de gest transpartinic, pe care l-am făcut tocmai pentru a încerca să închid, atât cât pot, rănile poate prea adânci ale trecutului.

Vă aștept, doamnelor și domnilor, în finalul cuvântului meu de încheiere, vă aștept cu toată deschiderea, cu toată disponibilitatea, să discutăm pe opțiuni majore, să nu personalizăm această discuție, să nu ne gândim că o măsură din această lege este îndreptată împotriva unuia sau altuia dintre rectori, a unuia sau altuia dintre profesori.

În paranteză fie spus, profesorii universitari, conform acestei legi, domnule senator, doamnelor și domnilor, vor putea, după vârsta de 65 de ani, să rămână în cadrul universității. Așa scrie în lege. După vârsta legală de pensionare, 65 de ani, cu acordul senatului, anual, vor putea să rămână, până la vârsta de 70 de ani.

Nimeni nu are un război, nici personal și nici de grup, cu profesorii României. Trebuie însă să fim cinstiți și să spunem clar că universitățile din România au nevoie de sânge proaspăt.

Voi încheia spunând că, din punctul nostru de vedere și din punctul meu de vedere, România are două resurse imense de dezvoltare, care sunt astăzi neexploatate: 1. specialiștii români care se află în marile universități și marile institute de cercetare din străinătate.

În 2008 s-a organizat o primă conferință a diasporei științifice. Am salutat atunci acest lucru și îl voi face și acum.