Ilie Sârbu

Rapid și înalt ministru...

Nu știu, dar cu siguranță era un ministru bun.

Acum, dincolo de ceea ce au spus colegii mei aici, dincolo de ceea ce au spus și cei de la putere, sigur că am făcut cu greu față cifrelor pe care le-am auzit, pe care domnul ministru le-a prezentat, procentelor despre care a vorbit. Te ia, așa, o ușoară amețeală când le auzi, nu mai poți să urmărești, nu-ți mai dai seama în ce agricultură trăiești, în ce țară din Uniunea Europeană trăiești, când te uiți și la ceea ce se întâmplă de fapt în agricultura noastră, în agricultura românească, dincolo de vina pe care o purtăm unii sau alții în cei douăzeci și ceva de ani de agricultură postdecembristă.

Nu vreau să mai fac referire la momentul în care s-a fărâmițat terenul. Știm bine cu toții cum, de ce, care au fost presiunile.

Sigur, aici am o obiecție sau o remarcă privindu-l pe domnul ministru. Împreună cu rectorul Academiei de Științe Agricole și Silvice din București, la una dintre întâlnirile în

Comisiile noastre de agricultură, ni se prezenta situația fermelor din Uniunea Europeană și constatam că nu fermele mari din Uniunea Europeană produc marfă pentru piață și profit, fiindcă nu prea sunt. Sunt ferme mici, mijlocii.

Referitor la fermele mari care produc în România – sigur, e o alternativă, pe care, la vremea respectivă, noi am creat-o, și acum vorbim despre ea –, ni se spunea că vrem să colectivizăm agricultura, dar sunt lucruri care scapă, care se uită. E firesc, suntem oameni și uitarea este un dar pe care Dumnezeu ni l-a făcut și pe care trebuie să-l apreciem, că altfel am avea mari probleme.

Însă aș vrea să-i reamintesc domnului ministru câteva lucruri din perioada în care dânsul era pe scaunul pe care sunt eu astăzi – dar, mă rog, la Camera Deputaților –, iar eu mă aflam pe scaunul de ministru. Și ne spunea atunci la întâlnirile pe care le aveam, întâlnirile televizate sau alt gen de întâlniri, că noi am negociat capitolul de agricultură în genunchi, vizavi de cotele pe care le-am obținut. Și, în plus – lucrul acesta mi se pare interesant –, ne mai spunea că, dacă dânsul ar ajunge ministru, ar redeschide capitolul agricultură și ar renegocia aceste cote.

Sigur că perioada pe care a parcurs-o la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, de câteva luni – nu știu exact câte luni sunt –, nu i-a permis să facă acest lucru, dar noi așteptăm, știindu-l om de cuvânt, să înceapă acest demers. Și are o șansă mare acum, fiindcă comisarul Uniunii Europene pe probleme de agricultură este fostul ministru al agriculturii, domnul Cioloș, care este român.

Noi, când negociam, în perioada 2001–2004, trebuia să câștigăm bunăvoința unor comisari de acolo, fiindcă nu aveam niciun fel de acces prin aceste cabinete. Acum avem un comisar și-i urăm succes domnului ministru în acest demers. Cred că o să-l faceți.

Mi se pare foarte important, fiindcă atunci ați criticat cu înverșunare și cotele de lapte, și cotele la zahăr, și celelalte. Nu aș fi adus în discuție această temă, dar s-au creat multe speranțe, iar dumneavoastră ne acuzați pe noi, cei din opoziție, că venim să vă întrebăm astăzi de ce nu faceți mai mult.