Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·15 decembrie 2010
procedural · respins
Dan Coman Șova
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
Discurs
## **Domnul Dan Coman Șova:**
## Mulțumesc.
Domnule președinte,
Stimați colegi,
Am ținut neapărat să iau cuvântul imediat după domnul lider Rădulescu, pentru că sunt convins că de la tribuna Parlamentului se poate spune și adevărul.
Miza Partidului Democrat Liberal este scoaterea din Consiliul Superior al Magistraturii, nominal, a trei oameni: doamna judecător Lidia Bărbulescu, domnul judecător Dan Lupașcu și domnul procuror Dan Chiujdea.
Întreaga prefăcătorie a puterii are trei nume, iar domnul președinte Băsescu, ieri, într-o diatribă fără precedent la adresa justiției, spunea că magistrații s-au crezut independenți și au îndrăznit să se creadă zei.
Nu, domnilor colegi, sunt zei pentru că sunt independenți în temeiul și al Constituției, și al legilor. Și noi, aici, ar trebui să fim independenți, măcar din când în când, dar noi optăm, de cele mai multe ori, să fim oameni de rând, și unii dintre noi să facem concurs de obediență pe scările Cotroceniului. Noi nu ne-am adunat astăzi aici ca să judecăm Consiliul Superior al Magistraturii, pentru bunul și simplul motiv că, dacă veți citi Constituția și, mai ales, comentariile calificate la această Constituție – unul dintre comentatori este un ilustru domn care stă permanent în preajma președintelui, la dreapta Domniei Sale – veți afla că acest Consiliu Superior al Magistraturii a fost creat pentru a asigura independența justiției și neimixtiunea celorlalte puteri ale statului, deci inclusiv a noastră.
Au venit aici să invoce al doilea mandat. Venim și noi și invocăm Constituția, și vă voi da exemple care, de data aceasta, au nume. Mi-am propus să renunț la diplomația parlamentară și să dăm nume, pentru că exemplul nominal îmbracă o formă mai concretă și mai certă față de simpla teorie.
Cei trei în discuție au fost aleși în Consiliul Superior al Magistraturii în temeiul Legii nr. 317/2004, în anul 2004. Art. 133 din Constituție prevede un singur lucru – că mandatul este de șase ani și atât. În 2005, doamna Monica Macovei, la a cărei activitate profesională în magistratură se pot face multe referiri și, mai ales, despre motivele pentru care a părăsit-o, în accese de justițiar de nivel de comisar sovietic – și îmi asum această afirmație –, a făcut „marea reformă a justiției” prin Legea nr. 247/2005. Printre multele prostii de acolo, multele prostii din acea lege, pe care le suportăm și astăzi, din cauza cărora 80% din mecanismul de cooperare și verificare ne este defavorabil, din cauza cărora multe, 80-90% din deciziile Curții Europene de la Strasbourg ne sunt defavorabile, și sunt defavorabile nu din cauza magistraților, cum bine știți, ci din cauza reglementării legale pe care noi am făcut-o, iar magistrații sunt obligați s-o aplice, dar, revenind, printre multele prostii din Legea nr. 247/2005, doamna Monica Macovei a adăugat la textul constituțional, spunând că mandatul nu poate fi nici prelungit, și nici înnoit.