Monica Octavia Musca

## Revin.

Reprezentanþii NATO nu au cerut o Lege a informaþiilor clasificate, ci au spus cã îi intereseazã doar secretizarea informaþiilor militare. În rest, afirmã ºi reprezentanþii NATO necesitatea unei Legi a liberului acces la informaþiile de interes public.

Proiectul de lege þine cont de toate recomandãrile ºi rezoluþiile Consiliului Europei care insistã, toate, pe protecþia accesului la informaþiile publice. ªi acestea sunt: Convenþia Europeanã a Drepturilor Omului, Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene adoptatã în anul 2000, care cartã, la art. 11, spune foarte clar: ”Libertatea de informare ºi de exprimare sunt garantate pe baza pluralismului ºi...Ò Ñ atenþie! Ñ ”...a transparenþei instituþiilor statuluiÒ.

Principiile de la Johannesburg, considerate cel mai democratic cod de precepte juridice privind securitatea naþionalã, libertatea de exprimare ºi accesul la informaþie clameazã primatul interesului public.

De asemenea, legea nu face altceva decât sã punã în practicã art. 31 ºi art. 30 din Constituþia României.

Este, de asemenea, foarte important ca acest proiect de lege sã ajungã cât mai repede lege, pentru cã Uniunea Europeanã sponsorizeazã un proiect internaþional nonguvernamental care urmãreºte sprijinirea punerii în practicã, la cele mai înalte standarde, a acestor proiecte de Lege privind liberul acces la informaþiile de interes public.

Proiectul de lege urmãreºte cãile prin care se realizeazã acest acces, înainte de aceasta, definirea instituþiilor publice care au obligaþia de a da informaþii. De asemenea, pe cei care au acces la aceastã informaþie îi defineºte foarte larg ºi foarte transparent, orice persoanã din România, dupã cum are în vedere ºi accesul la informaþie a presei, þinând cont de activitatea cu totul specialã, natura activitãþii presei, dupã cum aplicã ºi sancþiuni ºi dã individului posibilitatea de a accede la justiþie direct ºi în regim de urgenþã.

Este, de altfel, o lege simplã, suplã ºi foarte clarã. În acelaºi timp, este o lege-cadru, ºi anume este o legecadru pentru Legea informaþiilor clasificate ºi o lege-cadru pentru protejarea datelor personale. Având în vedere acest lucru, aºa este în toatã lumea, am þinut cont ºi, în interiorul legii, existã jalonate clar ambele legi despre care vorbeam: Legea informaþiilor clasificate, prin ceea ce se excepteazã de la liberul acces la informaþii ºi prin afirmarea clarã a rãspunderii ce revine doar deþinãtorului ºi instituþiilor abilitate pentru protejarea secretului de stat.

Ca atare, þinând cont de aceste douã lucruri, deci de faptul cã e o lege-cadru care are douã alte legi care trebuie sã se supunã acestei legi-cadru, cred cã viitorul acestei legi poate fi gândit în douã feluri, ºi acesta este motivul pentru care am luat cuvântul. În primul rând, Legea liberului acces la informaþiile de interes public poate sã-ºi vadã de drum la Senat, sã treacã prin comisia de la Senat, Comisia de culturã, avizatã pe fond, ºi, dupã aceea, în plenul Senatului, urmându-ºi traseul procedural banal. Iar Legea privind informaþiile clasificate, la rândul ei, sã vedem ce se întâmplã dupã ce va fi din nou supusã votului celor douã Camere reunite, cu obiecþiile pe care le-a avut Curtea Constituþionalã.