Mihail Boldea

„Revizuirea Constituției României – element vital pentru regenerarea noastră națională”

La 22 noiembrie, națiunea s-a prezentat la vot și s-a pronunțat în proporție de 77,78% pentru desființarea Senatului. Referendumul este expresia libertății poporului român, a declarat președintele Traian Băsescu în deschiderea consultărilor de la Cotroceni. Alături de alegerea Președintelui și Parlamentului, referendumul este într-adevăr una dintre modalitățile cele mai importante prin care națiunea își exercită suveranitatea. Mai simplu spus, la referendum, națiunea reafirmă principiul implicit al democrației potrivit căreia cetățenii sunt stăpânii statului, și nu invers, și deci cetățenii sunt cei care trebuie să hotărască cum să arate și să se completeze instituțiile statului.

Orice comunitate politică modernă se definește în funcție de reperele constituționale pe care le așază la temelia sa. Din acest punct de vedere, structura legii fundamentale nu poate fi ignorată în momentul în care maniera de guvernare a națiunii în cauză este evaluată.

Prima Constituție a României a fost adoptată în 1866, după modelul Constituției Belgiei din 1831. Constituția a fost adoptată în timpul regelui Carol I, fiind cea mai longevivă Constituție (1866–1923) și cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I. Ea a fost promulgată de rege la 1 iulie 1866.

A fost prima Constituție elaborată fără concurs străin și fără aprobare externă, devenind un act de manifestare a independenței, făcând abstracție de suzeranitatea otomană și garanția colectivă a celor 7 mari puteri, oferind totodată cadrul pentru evoluția statului român pe baze moderne și democratice.

În anul 1989, România se redefinește ca națiune, dar Constituția rămâne încremenită în timp, având, parcă, model republica stalinistă, unde niciuna dintre puteri nu este așezată pe locul pe care îl merită, ci doar primesc atribuții perverse, pentru a se încurca reciproc. Constituția României europene a anului 2010 ar trebui să fie conștiința politicienilor și mândria tuturor cetățenilor români.

Vreau să vă spun ce mă deranjează pe mine cel mai mult! Mă deranjează, chiar mă revoltă, faptul că partidele din opoziție și toți membrii lor aleg conștient să ignore voința românilor pe care îi reprezintă, adică pe acei români care au votat pentru un parlament unicameral cu numai 300 de membri, și nu sunt puțini: vreo 6,7 milioane vor Parlament cu o singură Cameră și vreo 7,7 milioane vor Parlament cu 300 de membri. Este clar că nu vom putea modifica Constituția doar în limitele referendumului și trebuie avută în vedere o deschidere mai largă, către tot spectrul politic românesc.

Mi se pare că politicienii din România au ales de prea multe ori să ignore ce vor românii și că a venit momentul să terminăm cu toate aceste promisiuni care țin până imediat după un tur de scrutin, după care uităm și ce am promis și ce ne-au spus românii că vor.