Ana-Loredana Predescu

„Revolta muncitorilor brașoveni din 15 noiembrie 1987”

Există în viața unui popor momente unice prin care se marchează prezența dinamică a actorilor sociali implicați în transformarea societății. Deși istoria a depins mereu de participarea lor, eroii n-au fost suficient de impozanți încât să confere prin simpla lor invocare întreaga dimensiune a temporalității de referință. O astfel de situație comportă evocarea muncitorilor brașoveni care, la 15 noiembrie 1987, au prefațat prin revolta lor anticomunistă evenimentele din decembrie 1989. Acești veritabili exponenți ai nemulțumirii generate de dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu merită a fi recuperați din filele trecutului* și curajul lor necesită raportare perpetuă.

În acea zi de duminică erau planificate simulacrele de alegeri pentru deputații Marii Adunări Naționale. Muncitorii de la Uzina de Autocamioane „Steagul Roșu” au încetat lucrul în mod spontan, ca expresie a faptului că salariile nu le fuseseră plătite. Starea de agitație și protestele s-au amplificat, iar în jurul orei 8.00 patru mii de muncitori erau adunați la porțile acestei unități. Sub impulsul unor lideri _ad-hoc_ s-a luat decizia de a se îndrepta cu toții spre sediul comitetului județean al PCR, spre a-și expune doleanțele. Coloana care pleacă efectiv în acest loc va număra doar 400 de protestatari, dovada faptului că frica și teroarea erau omniprezente în societatea românească. Revendicările sociale cum ar fi „Vrem mâncare și căldură!”, „Vrem lumină și căldură!” și „Pâine fără cartelă!”*