român: Emil Loteanu.

## **român: Emil Loteanu.**

Sigur cã, în timpul vieþii, ne amânãm mereu momentele de apropiere maximã de cei pe care îi iubim ºi de cei care poartã în ei ºi în viaþã, ºi dupã moarte, ceva esenþial din sâmburele neamului lor.

În anii vechi, când au venit primele filme din R.S.S. Moldoveneascã la Bucureºti, mi s-a creat un tipar mental, pornit de la un film al acestui mare regizor, Emil Loteanu, mare regizor, poet adevãrat ºi om de echilibru. Tiparul mi l-a dat filmul numit **”Ultima lunã de toamnãÒ. Toatã jalea unei Moldove înstrãinate atunci Ð ºi, vai, ºi acum! Ð se transmitea în acel film care, fãrã sã spunã explicit, ne lãsa în suflete acel dor al copiilor de mama, acel dor al pãrþilor de întreg, nostalgia unei toamne ucigãtoare, ceva din taina satului basarabean care cade, încet Ð încet, în propria-i umbrã.**

Poate cã multe dintre poeziile pe care le-am scris în toþi aceºti ani Ð de dor de Basarabia ºi Bucovina Ð au plecat de la acel tipar mental pe care mi l-a lãsat definitiv în memorie Emil Loteanu, cu jalea extraordinarã, cu jalea de dincolo de timp a unor oameni sãrmani striviþi de istorie ºi de indiferenþã, cu jalea a ceea ce dispare fãrã întoarcere.

Acum, Emil Loteanu este de câteva zile în pãmânt! Este infinit de trist când moare un om. **Este cu atât mai trist când moare un artist! Dar este îngrozitor de trist ºi de împovãrãtor când un artist al neamului nostru Ð cum este Emil Loteanu Ð moare într-un oraº, mare, e drept, la Moscova, dar moare printre strãini.**

**ªi moare printre strãini, pentru cã noi n-am reuºit încã sã creãm acele condiþii minime pentru ca toþi fiii acestei þãri sã se poatã întoarce, sã trãiascã ºi sã moarã acasã la ei.** Moartea lui Emil Loteanu ºi înmormântarea lui la Moscova ar trebui sã ne punã în gardã cã, de la începutul lumii ºi pânã azi, aceastã þarã n-a putut fi fericitã, pentru cã nu i-a avut pe toþi ai ei acasã ºi cã nici nu va putea fi fericitã decât atunci când va reuºi sã creeze ºansa tuturor fiilor ei de a se întoarce ºi de a se confunda, la momentul sorocit, cu pãmântul ei.

Nu e nici o vinã în faptul cã Moscova îl primeºte pe Emil Loteanu. Dimpotrivã. Spre cinstea ei, Moscova îl odihneºte pe marele artist român. E o vinã aici, la Bucureºti, e o vinã la Chiºinãu, cã, ºi în condiþiile de libertate ale ultimului deceniu ºi ceva, nu s-a putut crea, în spaþiul românesc, un loc pentru viaþa ºi opera lui Emil Loteanu, un loc pentru mormântul lui Emil Loteanu.

Eu îl rog pe Dumnezeu sã-l ierte pe Emil Loteanu, aºa cum e firesc, în aceastã clipã, când se odihneºte în pãmânt strãin, ºi rog sã ne ierte pe noi pentru cã nu ºtim sã ne aducem toate valorile acasã, nici mãcar pentru odihna finalã. **ªi pentru cã suntem în Sãptãmâna Patimilor, sã spunem cã e mai uºor de îndurat Sãptãmâna Patimilor, pentru cã ºtim cã existã, la sfârºitul ei, Învierea. Sã ne rugãm pentru Învierea tuturor celor care s-au stins înaintea noastrã ºi sã ne rugãm pentru Învierea poporului român.**