Nicolae Roman

„Români pentru România – «Colonie»”

De la admiterea în Uniunea Europeană, în anul 2007, fiecare înalt oficial al statului român a ținut să ne anunțe ritos că am cedat „din suveranitate”, prin semnarea tratatului de aderare, adică am devenit colonie.*

Multora nu ne place acest cuvânt definitoriu pentru situația actuală a țării.

Dar, analizând atent contextul, constatăm cu tristețe că există o categorie socială care, prin reglementări legiferate, are statut de „semisclavie”, de suprimare a unor drepturi umane fundamentale.

Acești membri ai societății românești:

– nu au dreptul la opinie liber exprimată;

– nu au dreptul să se asocieze pentru a-și clama și apăra drepturile;

– nu au dreptul la muncă normată și nici la recompensarea pe măsură a muncii prestate peste orarul normal de muncă;

– nu au dreptul la libertate deplină de mișcare, uneori fiind nevoiți să muncească încartiruiți;

– nu au tihnă la pensie și își mențin obligațiile față de țară până la vârsta de 65 ani, vârstă dublă față de unii tineri numiți pe drept „analfabeți funcțional”.

Acești „sclavi români moderni” sunt militarii țării, activi și în rezervă*