Dorel Covaci

„România, între aderare și integrare deplină în UE” Ziua de 9 Mai este o dată cu multiple semnificații – Ziua Independenței României, sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial și Ziua Europei.

Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007, deci este pentru a cincea oară când serbăm această zi în calitate de membri cu drepturi depline.

În anii de zbuciumată istorie și perpetuă căutare a stabilității și echilibrelor de putere, pe continentul european s-a conturat treptat și a supraviețuit în timp tuturor mișcărilor orgolioase ale entităților naționale ideea de „Europa”.

„Europa nu este decât o voință comună a celor care trăiesc în ea, printr-o vocație comună. Unitatea europeană stă în spiritul european”, spunea teoreticianul francez Bernard Voyenne. Astăzi suntem parte a unei entități politice, sociale și economice, compusă din 27 de state, în care se vorbesc 23 de limbi oficiale, cu o suprafață de aproape 4,5 milioane kilometri pătrați și o populație de 501 milioane locuitori.

Au trecut 61 de ani. În fiecare an, la 9 mai, pe tot cuprinsul continentului se serbează Ziua Europei, pentru a marca istorica Declarație din 9 mai 1950 a ministrului francez de externe, Robert Schuman, prin care propunea un plan de colaborare economică între Franța și Germania, pentru eliminarea rivalităților seculare dintre cele două state. Propunerea lui avea ca scop crearea unei comunități în cadrul căreia membrii să-și pună sub control comun producția de oțel și cărbune, ca bază a puterii lor militare, în scopul evitării izbucnirii unui nou război. Țările cărora li se adresa, în primul rând, această provocare – Franța și Germania – fuseseră în război timp de aproape 100 de ani, iar cel de Al Doilea Război Mondial aproape că le distrusese.

Dând curs apelului lui Robert Schuman, șase țări – Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Olanda – au semnat, la 18 aprilie 1951, Tratatul de la Paris privind prima dintre comunitățile europene, Comunitatea Economică a Cărbunelui și Oțelului (CECO).

Ulterior, cele șase state au decis să edifice o comunitate economică bazată pe libera circulație a bunurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor și, în 1957, prin Tratatul de la Roma, au înființat Comunitatea Economică Europeană, precursoare a Uniunii Europene de astăzi.

Europa unită înseamnă progres, stabilitate, securitate, cooperare, libertate, democrație, stat de drept, protecția drepturilor omului, cooperare economică, armonizare legislativă, solidaritate, unitate în diversitate.

Așa cum am mai spus, au trecut cinci ani de la aderarea noastră la structurile comunitare, dar nu se pune încă problema integrării depline la contextul realităților proprii țărilor integrate deja. Suntem asimilați marii familii europene, dar cu statutul de copil luat de pe stradă, care trebuie să accepte superioritatea informală a fraților mai mari și mai educați, care au crescut în sânul familiei. Mai avem drum lung și, se pare, presărat cu multe obstacole și povârnișuri, până să ne putem compara cu cei fruntași. Suntem codași la toate capitolele: infrastructură, industrie, sănătate, asistență socială, nivel salarial, educație, justiție, agricultură și așa mai departe. Criza economico-financiară care a afectat întreg mapamondul parcă pe noi ne-a lovit mai cu sete, adâncind fără menajamente decalajele care existau deja. În ultimii ani, ne-am obișnuit să fim evocați în topul rușinii pe locurile de vârf în mai toate sectoarele care ar fi trebuit să ne dea suflul salvator.