Silviu Nicu Macovei

## „România, între nevoi și solidaritate socială”

În aceste zile sensibile pentru actuala coaliție de guvernare, asistăm la una dintre cele mai mari mișcări de protest ale profesorilor din ultimii mulți ani. Momentul ales de liderii de sindicat din învățământ este unul sensibil, fiindcă tocmai acum aveau loc discuțiile și negocierile pentru formarea unui nou guvern. Pot înțelege presiunea inflaționistă asupra cadrelor didactice, la fel cum este și pentru multe alte categorii profesionale.* Însă tulburările sociale create de protestele din educație au coincis nefericit cu o perioadă sensibilă pentru stabilitatea politică.

Să fim înțeleși de la bun început – profesorii au tot dreptul să ceară salarii mai mari*. Ele sunt absolut necesare, fiindcă responsabilitatea unui dascăl pentru educația copiilor este uriașă. De modul în care un dascăl își face cu decență meseria depinde viitorul adult pregătit pentru viață și societate.

Personal, sunt perfect de acord cu cererile profesorilor, mai ales că sunt multe alte revendicări în afară de doar creșterea salariilor: decontarea navetei, plata orelor suplimentare, decontarea concediului neefectuat și multe altele.

Dacă însă vorbim despre o creștere de 40% a salariului de bază, mai nou de 25%, lucrurile trebuie nuanțate. În primul rând, nu este vorba dacă merită sau nu un profesor (începător!) o astfel de creștere. Merită! Dar