Emil Marius Pașcan

„România se află la o răscruce majoră...”

Tocmai am aniversat 101 ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. România pe care și-o doresc românii este o țară integrată _de facto_ și _de jure_ în Uniunea Europeană. Este o țară membră a spațiului Schengen și parte a zonei euro. Suntem o țară pe care o dorim respectată, asupra căreia să nu mai existe îndoieli privind existența statului de drept și a domniei legii. Atunci când vom atinge aceste deziderate, vom reprezenta o voce puternică în Europa. Sper că acest moment nu este prea departe.

România plăsmuită de înaintași și dorită de concetățeni este o țară modernă, cu școli care să le ofere o educație înaltă viitoarelor generații, cu spitale moderne și dotate, care să-i trateze corect și eficient pe cei aflați în dificultate. România mea este o țară cu o infrastructură dezvoltată, care să fie bază a unei economii competitive.

Nu ne cere nimeni să ieșim cu puștile, cu baionetele la înaintare, dar trebuie să construim acele autostrăzi care le-au fost promise repetat românilor: Autostrada Unirii (Târgu

Mureș–Iași–Ungheni) – și, din păcate, de la promulgarea legii, pe care PMP a inițiat-o în urmă cu un an, s-au făcut prea puține lucruri; autostrada Ploiești–Brașov–Târgu Mureș; autostrada Pitești–Sibiu, parte a coridorului IV paneuropean; Autostrada Nordului (Vama Petea–Satu Mare–Baia Mare–Dej–Bistrița–Vatra Dornei–Suceava); Autostrada Estului (Ploiești–Buzău–Galați); drumul expres Pitești–Craiova.

Sunt doar câteva dintre marile proiecte necesare pentru infrastructura României.

România noastră trebuie să fie un spațiu al toleranței și al iubirii aproapelui, dar și al păstrării tradițiilor naționale și al valorilor creștine strămoșești*, pentru care mulți dintre înaintașii noștri s-au jertfit. „Unitatea în diversitate” – sintagma de pe frontispiciul construcției europene unitare – înseamnă că suntem diferiți și trebuie să ne respectăm și să ne acceptăm reciproc. Asta nu înseamnă că trebuie să fim toți la fel.