„România trebuie să se achite exemplar de obligațiile sale față de românii de pretutindeni”
În ultima duminică a lunii mai vom marca Ziua românilor de pretutindeni. Gândul nostru se îndreaptă către românii majoritari din Republica Moldova, către românii minoritari din statele vecine și Balcani și către cetățenii români din emigrație și din diaspora economică. În total, vorbim despre aproximativ 12 milioane de români din afara țării.
Acești frați ai noștri aflați printre străini au nevoie de înțelegerea și solidaritatea exemplară a României, ca stat înrudit și patrie-mamă, pentru a nu-și pierde identitatea națională, lingvistică și culturală.
Ziua românilor de pretutindeni ne oferă un prilej în plus să facem un tur de orizont al situației confraților noștri rămași sau plecați peste hotare. Așadar, în cel de-al doilea stat românesc, încă prins în chingile CSI, avem o situație lingvistică precară, dominată de media rusească, nereușindu-se, din păcate, crearea unui spațiu informațional comun România–Republica Moldova.
Chiar dacă jumătate din populația Republicii Moldova și-a redobândit deja cetățenia română și a evadat din prizonieratul canonic al Bisericii din preajma Kremlinului, guvernarea de la Chișinău refuză să-i restituie Mitropoliei Basarabiei proprietățile confiscate abuziv de către statul sovietic ocupant12. Alfabetul latin, ca element identitar românesc, rămâne interzis în regiunea transnistreană și Tighina.
Românii din Ucraina, a treia etnie din țară, după ucraineni și ruși, au înregistrat, în ultimul an, un nou regres în ceea ce privește drepturile naționale. Numărul de școli și grădinițe în limba română este în scădere, sub presiune guvernamentală. Românii ortodocși rămân în cea mai mare parte ostatici ai Patriarhiei Moscovei, care i-a smuls în 1940 și 1944 din trupul Bisericii Ortodoxe Române, iar Kievul face presiuni ca aceștia să nu revină la comuniunea directă cu Patriarhia Română. Acest fapt trebuie adus în atenția forurilor europene și euroatlantice.
În Serbia, situația românilor nu a cunoscut nicio îmbunătățire. Autoritățile nu s-au conformat recomandărilor Consiliului Europei în ceea ce privește lichidarea diferențelor regionale de tratament aplicat etnicilor români din Voivodina, unde există școli, biserici recunoscute și presă în limba română pentru 5% din minoritatea noastră înrudită, și celor din Valea Timocului, unde pentru ceilalți 95% din comunitatea românească nu există nicio școală românească, nicio publicație sau redacție radio ori de televiziune în limba română, după cum nu există nici biserici în cele circa 150 de localități cu majoritate românească.
Singurele zece biserici care există și o mănăstire, la Mălainița, nu sunt recunoscute oficial, după cum nici Vicariatul Ortodox Român al Timocului nu dispune de personalitate juridică sârbă. După cum autoritățile ruse și cele ucrainene îi împart pe români, artificial, în români propriu-ziși și moldoveni, autoritățile sârbe îi împart pe
români în români ca atare (cei din Voivodina) și vlahi (cei din Timoc). Acest fapt trebuie denunțat, cu tărie, în permanență.
Românii din Bulgaria nici măcar nu sunt recunoscuți ca minoritate națională, fiind tratați ca un grup folcloric, cu numele impropriu de vlahi. Nici persoanele, destul de numeroase, aparținând filonului cultural și lingvistic românesc, aparținând românilor rudari, nu sunt recunoscute și nu se pot bucura de niciunul dintre drepturile rezervate lor de normele europene în materie de minorități naționale.
În Ungaria, românii sunt supuși unei maghiarizări metodice, ca și alte minorități. Observăm că, în timp ce Ungaria finanțează instalarea unui număr impresionant de monumente în țara noastră, autoritățile maghiare se împotrivesc de ani de zile instalării la Gyula a unui monument al Sfântului Mitropolit Andrei Șaguna, al românilor ortodocși din Transilvania și Ungaria. Acest simplu fapt este relevant pentru tratamentul aplicat minorității române.
Aromânii și meglenoromânii din Balcani au în continuare o situație cultural-identitară precară. Dintre cele patru state balcanice în care românii sud-dunăreni sunt autohtoni, cea mai dificilă situație se înregistrează în Grecia, iar cea mai favorabilă, cu speranța de îmbunătățire, există în Albania, unde a luat ființă Școala „10 Mai 1905”, la Selenița, și urmează să fie înființate și altele, în diverse orașe și sate aromâne. Albania este singurul stat balcanic în care aromânii sunt recunoscuți oficial ca minoritate națională cu numele lor propriu. Avem obligația de a denunța politicile discriminatorii ale autorităților de la Atena și de a cere recunoașterea aromânilor din Grecia ca minoritate națională.
Istroromânii din Croația sunt ramura cea mai mică a familiei noastre românești. Din nefericire, dialectul istroromân este pe cale de stingere, chiar sub privirile noastre neputincioase. Nici băieșii de limbă română, care reprezintă filonul lingvistic românesc, nu se bucură de recunoaștere și sprijin din partea autorităților croate, fiind de multe ori încadrați, pe nedrept, la alte minorități etnice.
Despre românii din diaspora economică este greu să vorbesc. Cei peste 6 milioane de români expatriați, iar după alți observatori circa 8 milioane de români plecați în pribegie au împânzit țările lumii în căutarea unei bucăți de pâine mai bune, pe care nu au putut-o găsi în România. Niciun român nu a plecat în străinătate de bunăvoie, ci de nevoie. Devenim treptat o națiune preponderent diasporală*, de vreme ce în țară se nasc mai puțini copii români decât în afara României.
Nimeni nu oprește valul plecărilor românilor din țară. Nimeni nu ia măsuri corespunzătoare pentru repatrierea acestor români. Aceste milioane de români din străinătate nu sunt reprezentați parlamentar în mod corespunzător, potrivit normei legale de reprezentare. Ei nu beneficiază nici de sprijinul cultural necesar pentru a nu-și pierde, ei și copiii lor, limba română, legătura sigură cu țara care ar putea garanta revenirea în patrie atunci când condițiile vor fi mai bune.
Trist tablou! Nu-i așa? Cum se poate ca Guvernul să subfinanțeze comunitățile românești de peste hotare, subreprezentate parlamentar, și, în același timp, să suprafinanțeze minoritățile etnice din țară, suprareprezentate parlamentar?12*Este o situație profund nedreaptă!12 Românii din afara granițelor văd și înțeleg aceasta.*
Îndemn de pe acum Guvernul UDMR–PSD–PNL să nu repete greșelile și păcatele guvernelor anterioare și să vină, pentru anul 2023, cu un proiect de lege a bugetului de stat din care să rezulte aceleași criterii privind finanțarea
minorităților naționale și a românilor de pretutindeni. Nu cerem privilegii, vrem doar tratament egal.
De asemenea, fac apel către toți parlamentarii din actuala legislatură să susțină proiectul nostru de lege privind dreapta reprezentare a cetățenilor români din afara granițelor* în viitorul Parlament de la București. Nu se poate ca 8 milioane de cetățeni români de peste hotare să nu aibă parlamentari nici măcar cât un județ de talie mică din țară.
România are obligații constituționale și legale de sprijinire a românilor de pretutindeni, indiferent dacă sunt majoritari, ca în Republica Moldova, minoritari, ca în țările vecine și Balcani, sau că reprezintă milioanele de concetățeni din diaspora economică.* Ca român de peste hotare și reprezentant al alegătorilor noștri cu domiciliul sau reședința în străinătate, consider că România trebuie să se achite în mod exemplar față de ei.
Trăiască România și românii de pretutindeni!
Vocevoce proprie
Marker
Cadru
Justificarea combină apelul la obligații constituționale (binele comun) cu interesul specific al grupului (românii de pretutindeni).
„România are obligații constituționale și legale de sprijinire a românilor de pretutindeni, indiferent dacă sunt majoritari, ca în Republica Moldova, minoritari, ca în țările vecine și Balcani, sau că reprezintă milioanele de concetățeni din diaspora economică.”