Vasile Cîtea

„România unită!”

Sfârșitul de an 2018 a adus cu sine și aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire de la 1918. A fost un secol de frământări, în care și-a făcut loc încă o conflagrație mondială și mai violentă decât Marele Război, după care a venit epoca României comuniste, atât cu realizări, cât și cu multe nerealizări și durere. A urmat Revoluția de la 1989 și, apoi, peste 25 de ani de tranziție grea, în care am încercat să fundamentăm un pluralism politic stabil, alături de afirmarea ansamblului drepturilor și libertăților cetățenești.

După 100 de ani de la unirea tuturor teritoriilor românești într-un singur stat găsim o Românie vânată de personaje iresponsabile, pentru care interesul propriu primează interesului colectiv.

Acum 100 de ani România a asistat la un consens politic și social care i-a permis să obțină _de facto_ unirea teritoriilor în decembrie 1918, dar și recunoașterea în drept a acestei situații de fapt un an mai târziu, în 1919, procesul ratificării unirii fiind terminat în anul 1920.

Din păcate, în ziua de azi asistăm la o ofensivă dusă pe toate planurile, pentru ca dezbinarea din societate să se adâncească și să aducă cu sine, în locul stării de pace socială, o stare de neliniște și conflict social. În acest moment sunt mai multe Românii: o Românie a celor trecuți de vârsta tinereții, care au pus umărul la desăvârșirea acestei țări ca stat unitar; avem o altă Românie, a celor tineri, care caută să se afirme și să își găsească locul în societatea noastră; avem o Românie a celor din țară, după cum avem o Românie a diasporei; avem o Românie a celor care lucrează în sectorul bugetar, după cum avem o Românie a celor care își desfășoară activitatea în sectorul privat.

Avem o Românie a simpatizanților de stânga, după cum avem și o Românie a celor care împărtășesc valorile dreptei, dar și o Românie a celor care își fac un mod de a fi din critică și răzvrătire.

Avem mai multe Românii, când în mod normal ar fi trebuit să avem o singură Românie, în care să își găsească rostul și tinerii, și vârstnicii, și bugetarii, și cei care lucrează în sectorul privat, și cei din țară, și cei din afara țării, și cei care împărtășesc valori de stânga, și cei care împărtășesc valori de dreapta. Iar pentru acest deziderat nu ne trebuie exemple străine, nu trebuie să cercetăm situații de fapt de la marile cancelarii europene, nu avem nevoie de consultanți străini sau de sociologi de la marile universități europene, când noi avem exemplul la noi acasă, încă de acum 100 de ani, când românii au dat mână cu mână și au reușit un lucru cu totul deosebit: o Românie unită, o Românie pe care nici interesele vremii și nicio altă putere străină a respectivei epoci nu au reușit să o zdruncine.

Avem nevoie de o Românie unită și de pace socială! Cine s-ar fi gândit, acum 100 de ani, că România va ajunge să conducă tot continentul european? Tocmai pentru acest lucru, dragi colegi și dragi români, avem nevoie de o Românie unită, care să își ducă la bun sfârșit și cu cinste mandatul încredințat!