Doresc să aduc astăzi în discuție un fapt cu o deosebită importanță pentru sănătatea noastră, a românilor, și a mediului în care trăim: pe 27 martie a intrat în vigoare Legea privind desfășurarea activităților de picnic, inițiativă comună a Ministerului Mediului și Pădurilor și a Asociației Green Revolution, care reglementează modul în care se desfășoară activitățile de agrement ale persoanelor în aer liber.
Modul de desfășurare a activităților în aer liber și respectul pentru mediul înconjurător și pentru semenii noștri țin de educația individului, care trebuie să vină în mod natural, însă nu este suficient. Statul de drept are obligația să protejeze nu doar populația, buna funcționare a economiei, ci și arealul geografic din care face parte. Guvernul PDL a realizat că statul român nu face excepție de la această regulă, asumându-și, prin votarea Legii picnicului, buna funcționare a tuturor tipurilor de activități desfășurate sub jurisdicția statului român.
Așa cum cunoașteți deja, Legea privind desfășurarea activităților de picnic reglementează orice activitate de recreere, de afluență publică, desfășurată pe domeniul public sau privat al statului și/sau al unităților administrativteritoriale, de una sau mai multe persoane și care presupune consumul de băuturi și/sau alimente, precum și, după caz, aprinderea sau nu a focului. În același timp, legea stabilește criterii clare de amenajare și dotare a zonelor de picnic, precum și amenzi stricte pentru cei care încalcă aceste prevederi, în funcție de gravitatea faptei.
Persoanele care vor merge la picnic nu vor avea voie să spele obiectele folosite la această activitate în apele din vecinătatea zonei special amenajate, nu vor avea voie să hrănească animalele sălbatice, să distrugă plantele, să posteze semne sau mesaje. Aceștia vor trebui să păstreze liniștea și să nu deranjeze comunitățile locale, să arunce deșeurile doar în locurile special amenajate, să aprindă focul doar în locurile special amenajate și să-l supravegheze permanent, să lase locul curat și nealterat, să nu arunce țigări sau chibrituri aprinse în alte locuri decât cele special amenajate, să respecte bunele moravuri.
Mai mult, în baza politicii de descentralizare pe care Guvernul Ungureanu și-a asumat-o, plasându-o între prioritățile sale pentru anul 2012, responsabilitatea zonelor de picnic trece în sarcina autorităților locale. Primăriile vor crea spații special amenajate pentru desfășurarea picnicurilor pe domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, zone care vor fi dotate cu utilitățile și facilitățile aferente. Aceste arii vor fi indicate în parcuri și în zonele limitrofe ale pădurilor situate în intravilanul localităților.
De asemenea, începând cu acest moment, acei primari care nu au avut în vedere protecția, decât la nivel declarativ, a mediului înconjurător și crearea de spații verzi în zonele pentru care sunt răspunzători vor fi nevoiți să ia măsuri clare
și palpabile, în așa fel încât locuitorii să poată beneficia de toate prevederile Legii privind desfășurarea activităților de picnic.
Un fapt deosebit de important este și acela că legea nu impune costuri majore pentru bugetul autorităților locale, respectându-le dreptul de a lua decizii coerente cu privire la propriile investiții și cheltuieli. Autoritățile locale vor fi cele care identifică nevoile de amenajare a acestui tip de spații și stabilesc numărul, suprafața sau tipul zonelor de picnic, având ca reper cadrul general de reguli și obligații pe care, în aceeași măsură ca și publicul larg, trebuie să-l respecte.
În încheiere, doresc să adaug faptul că legea publicată în Monitorul Oficial nu creează presiuni asupra autorităților locale, ci aduce o coerență a măsurilor de protejare a populației, a liniștii publice și a mediului înconjurător la nivel național, coerență de care suntem cu toții conștienți că este mare nevoie în România, fără ca autoritățile centrale să intervină asupra deciziilor și măsurilor luate la nivel local.
Sănătatea mediului înconjurător are o importanță majoră pentru cetățenii națiunii române, atât ca formă de respect pentru ei înșiși, ca indivizi ai unei societăți civilizate, cât și pentru fauna și flora României, patrimoniu național care ne-a făcut cunoscuți în întreaga Europă.
„Nondiscriminarea și libera mobilitate pe piața muncii”
Vă supun astăzi atenției faptul că, la începutul lunii aprilie a acestui an, Comisia Europeană a anunțat că va evalua dispozițiile fiscale ale țărilor UE, inclusiv impozitele naționale directe, pentru a se asigura că nu sunt discriminați cetățenii care au domiciliul stabil într-un stat membru și lucrează în altul. Astfel, la 5 ani de la aderarea țării noastre, Comisia Europeană decide să verifice dacă statele membre ale Uniunii Europene respectă principiile de bază ale pieței libere de muncă, și anume libera circulație și nondiscriminarea angajaților din alte state membre.
Perspectivele economice pe care le oferă piața muncii din statele occidentale au condus la creșterea mobilității lucrătorilor din Europa de Est și Sud-Est. Această mobilitate a forței de muncă, deși din punct de vedere economic aduce avantaje Uniunii Europene, a creat presiuni puternice în societățile occidentale, în special în contextul crizei economico-financiare. Presiunile sociale au adus schimbări și la nivelul politicilor aplicate de vechile state membre ale UE, astfel încât state precum Germania, Spania, Franța și Elveția încă impun restricții pentru români.
Consider că această situație este inacceptabilă, în condițiile în care de 5 ani România este stat membru al Uniunii Europene și în care raportul depus de către colegul meu Traian Ungureanu la Comisia pentru Ocuparea Forței de Muncă și Afaceri Sociale a UE arată clar că muncitorii din estul Europei nu au generat șomaj și nu au pus presiune pe sistemele de protecție socială. Dimpotrivă, aceștia au condus la o creștere economică în țările de destinație, evaluată la 1% din PIB.
În ultimii 7 ani, România a căutat să dezvolte continuu politicile antidiscriminare, la nivelul societății, a grupurilor minoritare, dar și la nivelul recompenselor financiare oferite străinilor care lucrează pe teritoriul țării noastre. Astfel, consider că este nedrept ca, în prezent, mai mult de o treime din statele membre UE să aplice restricții cetățenilor români care doresc să muncească într-un alt stat membru.
Românii, prin eforturile și competențele lor, și-au câștigat dreptul de a se bucura de principiul mobilității forței de muncă în cadrul UE. Acest fapt a fost semnalat și de către deputații europeni, care și-au exprimat preocuparea cu privire la slaba transpunere și implementare a legislației europene actuale cu privire la libera circulație a forței de muncă, și în special în privința Directivei 2004/28/EC privind dreptul cetățenilor europeni și al membrilor familiilor lor de a circula și de a-și stabili reședința liber în Uniunea Europeană.
În aceste momente, atenția Comisiei Europene în ceea ce privește mobilitatea și diminuarea discriminării lucrătorilor din toată Europa se îndreaptă inclusiv asupra muncitorilor români. Consider că este firesc ca și noi să ne îndreptăm atenția și să ne preocupăm mai curând de aceste lucruri pentru care am fost desemnați de oameni în forul legislativ al țării, și nu de jocuri de culise, cu luni bune înainte de alegerile parlamentare. Este deja timpul să revenim la normalitate, iar colegii din Parlament să-și arate interesul față de chestiuni care contribuie la protejarea cetățenilor români care aleg să lucreze dincolo de granițele țării.
*
„Integrarea în activitatea profesională a persoanelor cu handicap – chestiune-cheie pentru o societate sănătoasă”
Permiteți-mi să vă aduc astăzi în atenție o chestiune deosebit de importantă pentru România, atât ca stat membru al Uniunii Europene, cât și ca societate modernă: incluziunea socială și profesională a persoanelor cu handicap. Motivul pentru care abordez această temă este acela că datele prezentate recent într-un raport al Comisiei Europene menționează un fapt alarmant: rata de angajare a persoanelor cu dizabilități din România este de numai 4,2%, mult mai mică decât media Uniunii Europene, de 50%.
În România, direcția principală în ceea ce privește persoanele cu handicap și alte dizabilități a fost în ultimii 20 de ani de a le oferi asistență pasivă. Dat fiind că fac parte dintr-un grup puternic expus vulnerabilității, acest fapt este normal, ca de altfel în orice stat civilizat. Însă, dacă vorbim despre vechile state membre ale Uniunii Europene, cum ar fi Suedia, vom vedea că în ultimii 30 de ani s-a dus o politică continuă pentru incluziunea socială a persoanelor cu handicap și pentru integrarea lor în câmpul muncii. De altfel, articolul 26 din Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale recunoaște dreptul persoanelor cu handicap „de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială și profesională, precum și participarea la viața comunității”.
Veți considera poate că este inuman să pretindem de la un grup de persoane aflat într-o situație dificilă să desfășoare activități profesionale, însă, doamnelor și domnilor, așa cum este stipulat și în Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, ratificată de România în urmă cu 5 ani, posibilitatea de a desfășura activități profesionale îi va ajuta pe aceștia să devină parte integrantă a societății din care ei fac parte, nemairămânând un grup separat, a căror viață este tabu pentru noi ceilalți, mai norocoși.
Cu toate acestea, în România se discută extrem de puțin despre viața persoanelor cu handicap fizic, și mai ales mental. Politica de asistență dusă până de curând în țara noastră a vizat asigurarea nevoilor de bază, de îngrijire, inclusiv tratament și medicamente. Prin adoptarea Ordonanței de urgență nr. 84/2010 pentru modificarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, adoptată de Guvernul Boc în urmă cu 2 ani, persoanele cu handicap au dreptul la pensie
specială și la indemnizație de însoțitor, al căror cuantum reprezintă 80% din valoarea unui punct de pensie, stabilită în condițiile legii.
În același timp, prin proiectele inițiate, cum ar fi „Centre de integrare prin terapie ocupațională – pasiv _versus_ activ în procesul de integrare socioprofesională”, finanțate de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și prin proiecte de politici publice referitoare în special la incluziunea socială a persoanelor cu handicap intelectual sever, la nivelul Guvernului român se depun eforturi care să aducă îmbunătățiri majore grupurilor de persoane dezavantajate.
În strategia anuală a fiecărei direcții generale de asistență socială și protecția copilului sunt specificate activități de incluziune, inclusiv renovarea și deschiderea de centre de integrare pentru persoane adulte cu handicap. De asemenea, se comunică permanent cu organizațiile nonguvernamentale în vederea unei mai bune identificări a nevoilor și a rezolvării problemelor întâlnite de aceste persoane.
Însă, doamnelor și domnilor, faptul că România este la coada statelor europene în ceea ce privește incluziunea în câmpul muncii a persoanelor cu dizabilități nu se datorează lacunelor legislative de asistență socială, ci începutului prea timid de oferire de asistență activă, a greutății cu care se alocă fondurile necesare dezvoltării proiectelor specificate în Strategia pentru Dezvoltare 2007–2013 și lipsei de conștientizare a societății românești, în special a companiilor private, cu privire la faptul că persoanele cu handicap nu sunt doar niște cifre asistate social, ci oameni, membri deplini ai comunităților, cu dorință de muncă și de integrare.
De aceea, stimați colegi, în încheiere, doresc să fac un apel către Executivul României la identificarea posibilităților de a repartiza fonduri suplimentare pentru direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului în vederea continuării reabilitării și deschiderii de centre de integrare pentru persoane adulte cu handicap în fiecare județ, așa cum se întâmplă în județul Prahova. De asemenea, propun derularea de proiecte guvernamentale care să aibă ca scop creșterea gradului de conștientizare a angajatorilor cu privire la potențialul de muncă al persoanelor cu handicap și la informarea acestora cu privire la facilitățile oferite de stat pentru companiile care fac aceste angajări.
Este timpul să nu mai fim o țară de asistați sociali, ci de oameni puternici, activi și uniți!
*
„Continuarea politicilor de mediu este imperativă pentru creșterea calității aerului și a calității vieții românilor”
În această perioadă marcată de proteste, boicoturi și de schimbări rapide, doresc să iau cuvântul într-o chestiune mai puțin actuală, dar pe care o urmăresc atent de ceva timp. Este vorba despre problema poluării, aflată în strânsă corelație cu gradul de sănătate a cetățenilor pe care am onoarea să îi reprezint în Parlamentul României și a protecției mediului înconjurător.
De-a lungul activității mele parlamentare, am avut o serie de intervenții, fie sub forma declarațiilor politice, fie sub forma interpelărilor adresate ministerelor de resort, legate de Cartea verde cu privire la protecția pădurilor, promovarea achizițiilor ecologice, poluarea în marile orașe, provocată mai ales de marile companii producătoare, în activități de extracție și prelucrare a resurselor.
După ce în 2010 am fost la un pas de a ni se aplica procedura de infringement pe mediu și poluare, astăzi, România se află pe locul 3 în top 10 state cu cea mai rapidă evoluție cu privire la creșterea calității aerului și a mediului, potrivit Raportului „Eficiența în protecția mediului” și a indexului cu privire la „Evoluția în eficiența protecției mediului”, realizat de Centrul de Politici de Mediu al Universității americane Yale, Centrul pentru Științele Pământului al Columbia University, în colaborare cu World Economic Forum, Geneva, Elveția, Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene de la Ispra, Italia.
În acest sens, menționez aici o parte dintre cele mai importante măsuri luate de Ministerul Mediului și Pădurilor, Autoritatea pentru Mediu și Garda de Mediu, aflate în deplină concordanță cu demersurile mele, începute încă de la momentul în care am fost ales deputat:
– Adoptarea Legii nr. 132/2010 privind colectarea selectivă a deșeurilor în instituțiile publice, care permite o mai bună gestionare a acestora și constituie un pas important către trecerea la un sistem modern de colectare a deșeurilor din toate organizațiile mari, încurajând astfel angajații să aplice comportamentul și în propriile gospodării.
– Adoptarea Legii nr. 101/2011 pentru prevenirea și sancționarea unor fapte privind degradarea mediului, în baza căreia a fost sancționată rafinăria Petrotel Lukoil, de trei ori, cu amenzi în valoare totală de 200.000 de lei pentru nerespectarea prevederilor referitoare la calitatea aerului, aceeași problemă pentru care România a fost, în anii anteriori, la un pas de a fi declanșate procedurile de infringement ale Uniunii Europene pe mediu.
– Semnarea, tot în 2011, a Protocolului privind protecția pădurilor virgine din România, între Ministerul Mediului și Pădurilor și World Wild Fund România.
Cu toate acestea, un raport al Agenției Europene de Mediu, realizat la finele anului 2011, menționează România printre țările cele mai poluatoare din Uniunea Europeană, raportat la mărimea economiei, alături de țări precum Polonia, Cehia sau Estonia. De aceea, stimați colegi, protocolul semnat în decembrie 2011 de ministrul mediului și pădurilor, domnul László Borbély, cu World Wild Fund privind acordarea statutului de păduri strict protejate pentru pădurile virgine din România este de o importanță majoră pentru noi. Pe această cale, fac apel la reprezentanții ministerului pentru respectarea întocmai a acestui protocol și luarea, în cel mai scurt timp, a măsurilor necesare pentru implementarea tuturor demersurilor în vederea respectării angajamentelor asumate de țara noastră, dintre care le amintesc aici pe cele cheie: identificarea acelor păduri, înființarea Catalogului Național al Pădurilor Virgine din România, care să reprezinte instrumentul oficial de evidență a acestora, și dezvoltarea propunerii cu privire la plățile compensatorii pentru păduri în perioada de programare 2014–2020.
În încheiere, permiteți-mi să îmi exprim convingerea că noul Guvern învestit, Ministerul Mediului și autoritățile subordonate vor continua și mai acerb lupta pentru însănătoșirea aerului pe care îl respirăm în localități și protejarea pădurilor și a rezervațiilor naturale. Totodată, doresc să subliniez faptul că măsurile de protecție a mediului înconjurător nu sunt un obstacol pentru dezvoltarea economică și a infrastructurii din țara noastră. Ele sunt garanția apărării patrimoniului României, garanția că putem lăsa moștenire copiilor noștri și urmașilor lor o țară „verde”, unde vor putea respira un aer curat.
*
„Libertatea expresiei – condiție _sine qua non_ pentru un sistem politic sănătos”
Aș dori să îmi exprim astăzi punctul de vedere în legătură cu un comportament care se conturează din ce în ce mai pronunțat în interiorul partidelor politice și pe care îl consider alarmant. Mă refer aici la excluderea unor membri de partid pe fondul exprimării publice a unor poziții contrare celor susținute de conducerea acestora.
Cazul cel mai recent pe care doresc să-l amintesc este cel al colegului meu Cristian Preda pentru care Biroul Permanent Național al PDL a votat săptămâna trecută recomandarea excluderii sale din partid. Acesta însă nu este un caz izolat, asemenea metode au mai fost îmbrățișate și de alte partide. Fac aici referire la excluderea unui membru al PNL, lider local din județul Hunedoara, pe motiv că a criticat public, în repetate rânduri, deciziile luate de președintele organizației locale de partid.
Apartenența la o grupare politică și statutul de membru de partid nu ar trebui să constituie o barieră și o limitare a dreptului la exprimare. Altfel, anulăm însuși rolul partidelor și al pluralismului politic. Într-un context politic în care distincția dintre stânga și dreapta este lipsită de orice înțeles, iar ideologiile tradiționale își pierd semnificațiile, partidele actuale trebuie să se reconstruiască și să se dezică de orice formă de totalitarism. Personal apreciez că opiniile divergente au un rol benefic în interiorul unor formațiuni politice, de orice tip ar fi ele (partide, grupuri, uniuni), și anume acela de a naște dezbatere și discuții constructive.
Pornind de la această premisă, mi-am exprimat și eu, la rândul meu, anumite puncte de vedere contrare celor susținute de partidul din care fac parte. Atunci când exprimarea publică a unei poziții se transformă în delict de opinie, consider că ne îndepărtăm puternic de principiile democrației moderne. Ostracizarea se practica în Antichitate în formele brute ale democrației și presupunea exilarea din cetate a celor care erau considerați primejdioși pentru libertatea și securitatea formei de guvernare. Or, noi astăzi pretindem că subscriem unor forme rafinate ale democrației, în care libertatea opiniei este garantată, iar acest lucru trebuie să fie vizibil și în interiorul organizațiilor politice delegate să reprezinte cetățenii.
Într-un sistem democratic pur, atunci când cineva exprimă puternic o credință contrară celei promovate de la vârful unei organizații politice, există un curs firesc pe care îl iau lucrurile. Într-o primă fază această opinie este evaluată. În funcție de concluziile evaluării, ea este fie agreată, fie, dimpotrivă, este combătută public cu argumente. De aceea, nu ar trebui să vorbim despre marginalizare și excludere fără să cântărim atent astfel de acțiuni și abordări. Mai mult, trebuie să avem grijă cu astfel de decizii, pentru că ele riscă să devină piedici pentru dezbaterile libere și pentru găsirea de soluții la diferite probleme ale țării.
Am dorit să spun toate aceste lucruri aici în Parlament, deoarece această instituție este rezultatul votului democratic liber exprimat. Cred cu tărie că libertatea expresiei trebui să fie puternic garantată la nivelul partidelor politice din care provine fiecare dintre noi. Actele de excludere a unor membri care își exprimă public păreri diferite de cele ale conducerii partidului nu vor face decât să intimideze dezbaterea publică și să știrbească acest principiu al libertății expresiei.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.