Doru Petrișor Coliu

„Românii de niciunde, dar totuși români!”

Prin declarația politică de astăzi vreau să aduc în atenția dumneavoastră problematica legată de comunitatea „volohilor” din Transcarpatia, satul Poroșcovo, Ucraina, o comunitate cu peste 2.000 de români, plină cu familii sărace și marginalizate atât de autoritățile ucrainene, cât și de cele românești, o comunitate care vorbește o limbă română arhaică, cei mai mulți fiind mulțumiți să trăiască în condiții mizere și fără siguranța zilei de mâine.

Cu haine rupte, case sărăcăcioase, desculți, analfabeți, totuși ei înregistrează cea mai mare creștere demografică a natalității dintre toate comunitățile de români de pe glob și pentru acest lucru merită să-i încurajăm.

Dacă ei nu au drept de vot și nu ne pot ajuta să câștigăm într-un scrutin electoral, haideți, totuși, să nu-i uităm și să le fim aproape!

Au nevoie de cărți în limba română, au nevoie să învețe să scrie și să citească, au nevoie să le deschidem o clasă cu predare în limba română cu un cadru didactic plătit din banii statului român, pentru ca și cei de acolo să se bucure de aceleași drepturi ca românii din țară, și anume dreptul la educație.

Cred că împreună putem să-i ajutăm să ducă o viață mai bună, pentru că acești copii merită un trai decent și lipsit de griji, merită să aibă copilărie, nu să crească alți copii de la o vârstă fragedă și să ajungă să nu cunoască cine sunt la 80 de ani. Au nevoie de un punct medical, pentru că mulți, atunci când se îmbolnăvesc, nu au unde merge și mor acasă de la un tratament necorespunzător.

Ei sunt ai noștri, micuții aceia nu visează la tablete sau la telefoane, ei visează la jucării, la cărți, la haine și la mâncare, iar România le poate acorda asta sub forma ajutoarelor sau aducându-i să-și vadă țară.

Consider că este de datoria mea, în calitate de deputat ales în Circumscripția electorală nr. 43 diaspora, să nu-i las ai nimănui, să-mi pese de frații noștri care nu au șansa unui trai decent, care au dreptul să știe ce înseamnă țara și care au dreptul să fie ajutați și susținuți, chiar dacă nu au drept de vot.