Trifon Belacurencu

## **Domnul Trifon Belacurencu:**

Domnule președinte, Domnule ministru, Domnilor secretari de stat, Onorat Senat,

Cu toată supărarea colegilor din arcul guvernamental și a domnului ministru, trebuie să recunoaștem că realitatea tristă este aceea că nu este zi dată de bunul Dumnezeu în care să

nu auzim și să nu vedem pe mai toate canalele din mass-media informații, știri conform cărora, de exemplu, pe ruta București–Iași a mai sărit un tren de pe linie, că pe ruta București–Craiova–Timișoara un mecanic de locomotivă a avut fantastica prezență de spirit să oprească trenul cu călători și să-l dea înapoi câteva zeci de metri pentru a evita consecințele tragice ale unei alunecări de teren, astăzi fiind mai actuală ca oricând butada conform căreia „românilor le fuge pământul de sub picioare”.

Da, domnilor și doamnelor senatori, mai mult ca niciodată, după 1990 încoace, Căilor Ferate Române îndeosebi „le fuge pământul de sub picioare”. Am putea găsi amuzant proverbul acesta, că „îți fuge pământul de sub picioare”, dacă acesta nu ar fi de-a dreptul tragic. Și la propriu, și la figurat infrastructurii românești: drumuri, poduri, căi ferate îi alunecă pământul de sub picioare.

Deschizi la prima oră o publicație centrală sau locală și îți sar în ochi titluri de-o șchioapă, de genul: „A căzut șoseaua în Dunăre!” și, când lecturezi mai departe, afli că, citez: „Traficul pe DN 57, care face legătura între orașele Drobeta Turnu-Severin, Mehadia și Moldova Nouă a fost închis, după ce o porțiune de șosea s-a prăbușit în Dunăre, în urma alunecărilor de teren. Circulația a fost deviată pe o rută ocolitoare”. Se dislocă, se curbează, se rup liniile de cale ferată, se surpă șoselele, se prăbușesc podurile, deraiază trenurile efectiv, iar sărmanii călători au fost nevoiți astfel să îndure frigul unei ierni nemiloase, cum a fost cea care a trecut, și să ocolească zeci și sute de kilometri, uneori înghesuiți în niște microbuze amărâte, adevărate hardughii uzate, bombe pe roți în toată regula, sau au fost transbordați în trenuri la fel de amărâte pentru a ajunge la destinație.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Moțiunea avansată de noi este prima, din 1990 încoace, pe această temă atât de delicată, cum este starea transporturilor românești. Asta ar fi jumătatea plină a paharului, s-ar putea grăbi unii să observe. Faptul că pentru prima oară țintim reaua stare a infrastructurii înseamnă că paharul este mai degrabă mai mult gol, faptul că lucrurile s-au degradat la cote nemaiîntâlnite... „Gura păcătosului adevăr grăiește” ne spune un proverb. Așa și premierul Boc, care avea să recunoască, cu ceva timp în urmă, faptul că traversăm cel mai greu moment, de la război încoace, în acest domeniu. Știe Domnia Sa ce știe!

Starea dramatică a rețelei noastre de drumuri, poduri și căi ferate a ajuns cea mai mare amenințare la adresa siguranței noastre naționale, astfel că Executivul va trebui să se prezinte degrabă în fața Parlamentului cu o nouă strategie de securitate națională, una adaptată noilor riscuri și amenințări induse de mediul nostru de securitate, care a involuat accelerat în anii din urmă, căpătând valențe de-a dreptul periculoase.