S-a ignorat faptul cã, în afara efectelor ideologice interne, s-a indus în rândul comunitãþii internaþionale o imagine negativã asupra seriozitãþii vieþii politice promovate de partidele parlamentare aflate în opoziþie, aceasta conducând la lipsã de credibilitate externã. Ne întrebãm cum vor putea explica P.N.L. ºi P.D. în faþa electoratului propriu, a cetãþenilor þãrii, a colegilor Domniilor lor din marile familii ideologice Ñ Internaþionala Liberalã ºi, respectiv, Internaþionala Socialistã Ñ opþiunea pentru aceastã nouã alianþã politicã.
Moþiunea acuzã Guvernul cã acest proiect de lege ar avea ca scop semnale de imagine în plan extern. În condiþiile existenþei unor angajamente clare de politicã externã pentru aderarea la Uniunea Europeanã ºi la NATO, obiective pe care toate partidele parlamentare s-au angajat sã le susþinã, legea este ºi un semnal puternic cã România îºi asumã cu claritate toate acele mãsuri care pot contribui la consolidarea unor reguli, instituþii, a unui cadru legal compatibil cu cel al statelor partenere.
Este o dovadã concretã cã acest Guvern îºi asumã cu responsabilitate curãþirea mediului economic, instituþional ºi administrativ de fenomenul corupþiei, de orice acte ilicite.
Ce poate servi mai bine interesului României? Sã ne angajãm concret ºi energic pentru a combate corupþia,
aºa cum propune aceastã lege, sau sã facem un spectacol demagogic ºi injurios, aºa cum incitã aceastã moþiune? Sã punem ordine, aºa cum propune legea, sau sã creãm mai multã dezbinare ºi confuzie, aºa cum fac semnatarii moþiunii?
Cine vrea sã întârzie lupta împotriva corupþiei în România? Guvernul, care doreºte îndeplinirea cât mai rapidã a angajamentelor României pentru integrarea în sistemul ordonat al economiei funcþionale de piaþã, sau cei care vor sã torpileze, prin atacuri nejustificate, ordinea ºi curãþenia necesare aderãrii la structurile europene ºi euroatlantice?!
Dacã prin invective ºi minciunã semnatarii moþiunii cred cã vom pune mai multã ordine în România, atunci înseamnã cã avem nu doar o problemã internã, dar avem o mare problemã externã. Cei care aleg o asemenea cale dovedesc cã le este mai aproape interesul lor imediat decât interesul pe termen lung al þãrii. Pe de altã parte, interesele noastre externe nu ar trebui sã fie obiectul unor atacuri ieftine, care sã punã în discuþie efortul de duratã pentru îmbunãtãþirea modului în care România este receptatã de partenerii noºtri.
Dinamica consultãrilor repetate pe aceastã temã cu partenerii externi ai României în timpul pregãtirii obiectivelor legii, ca ºi includerea recomandãrilor acestora sunt o dovadã cã legea este fundamentatã pe criterii ºi norme ce stau în atenþia organizaþiilor ºi instituþiilor internaþionale. Chiar dacã iniþiativa complexã a Guvernului este tratatã cu atâta uºurinþã de opoziþie, reacþia pozitivã a unor parteneri externi ai României la publicarea proiectului dovedeºte cu prisosinþã încrederea acestora în efortul nostru.
În repetate rânduri, acest proiect de lege a fost considerat semnul unei schimbãri fundamentale, îndelung aºteptate ºi susþinute de aceºti parteneri. Dacã nu altceva, mãcar recenta semnare a Protocolului de aderare la NATO de cãtre România ar trebui sã indice cã demersurile noastre sunt recunoscute ºi cã þara noastrã se aflã pe drumul cel bun.
Aº dori sã subliniez cã o guvernare îºi mãsoarã rezultatele, în primul rând, prin siguranþa ºi condiþiile de viaþã ale cetãþenilor sãi. Eforturile externe sunt subsumate acestor obiective ºi vizeazã susþinerea realizãrii lor în dinamica contextului internaþional.
Proiectul de lege nu este un exerciþiu de imagine, dar poate, într-adevãr, furniza un important argument privind hotãrârea României de a preveni ºi de a combate corupþia. Parte a angajamentului nostru în efortul de integrare în structurile NATO ºi ale Uniunii Europene, proiectul de lege este generat ºi de foaia de parcurs pe care Guvernul ºi-a asumat-o în cadrul agendei pentru reformã.
Împreunã cu setul de mãsuri adoptate la finele anului ºi susþinute, de altfel, de partenerii externi, acest proiect de lege vine sã închidã un prim ciclu de acþiuni care pun bazele unui cadru juridic credibil ºi solid în prevenirea ºi combaterea corupþiei. Acesta trebuie sã fie nu doar eficient, dar ºi sã dea certitudinea cã România vrea ºi poate sã ia mãsurile necesare în vederea asigurãrii unui mediu administrativ ºi de afaceri corect, transparent ºi echitabil.
Þara noastrã s-a angajat sã contribuie la înnoirea mediului economic, de securitate ºi al bunei guvernãri în regiunea din care face parte. Eforturile noastre de integrare în NATO ºi Uniunea Europeanã sunt, evident, evaluate ºi din aceastã perspectivã ºi avem convingerea cã acest proiect va contribui la stabilirea unor mecanisme ºi instrumente interne în mãsurã sã corespundã obligaþiilor
asumate în plan regional pentru combaterea crimei organizate.
Doamnelor ºi domnilor parlamentari,
Moþiunea abundã în formulãri generale, demagogice, inexacte ºi calomnioase, fãrã nici o susþinere realã, având ca scop inducerea în eroare a opiniei publice în legãturã cu adevãrata desfãºurare a actului de guvernare.
De altfel, aspectele cuprinse în moþiune sunt reluãri ale unor neadevãruri din cele 22 de moþiuni anterioare depuse de opoziþie ºi multe dintre afirmaþii au fost deja dezminþite de cei vizaþi. Pe de altã parte, þin sã subliniez cã se utilizeazã un procedeu total incorect: se asociazã informaþii neadevãrate, neverificate, în condiþiile în care acestea se referã la dosare în curs de cercetare de cãtre organele abilitate ale statului. Fãrã nici o jenã, se neglijeazã însãºi realitatea. Se ignorã faptul cã Guvernul P.S.D. este singurul care dupã Revoluþia din Decembrie 1989 a declanºat efectiv, legal ºi instituþional, lupta împotriva corupþiei.
În acest cadru, doresc sã amintesc cã, în Programul de guvernare adoptat de Parlament în decembrie 2000, un capitol distinct l-a constituit combaterea corupþiei.
Nu v-aþi întrebat, domnilor parlamentari semnatari ai moþiunii, ce ne-a determinat sã includem între cele cinci obiective de cea mai mare importanþã pentru evoluþia societãþii româneºti în perioada 2001Ñ2004 reducerea birocraþiei, combaterea corupþiei ºi a criminalitãþii, dacã nu tocmai situaþia rezultatã în urma guvernãrii C.D.R.? Situaþia la momentul în care noi am preluat guvernarea justifica acest capitol în Programul de guvernare, în mod evident, acest lucru fiind datorat unei realitãþi pe care sper cã încã v-o mai aduceþi aminte.
Oare generalizarea de care vorbiþi nu este, de fapt, efectul afacerilor veroase, desfãºurate sub acoperirea politicilor aplicate de guvernarea anterioarã, din care au fãcut parte P.N.L. ºi P.D.?
Luând în considerare necesitatea unei abordãri unitare ºi coerente, Guvernul a elaborat Programul naþional pentru prevenirea corupþiei ºi Planul naþional de acþiune împotriva corupþiei, pe care le-a aprobat, în noiembrie 2001, dupã dezbateri publice ºi consultãri cu partidele politice, sindicatele, organizaþiile neguvernamentale ºi mass-media.
În acest cadru general, planul de acþiune prevede consolidarea capacitãþii instituþionale de combatere a corupþiei, creºterea autoritãþii ºi responsabilitãþii organelor abilitate ale statului, poliþie, parchet, justiþie, în aplicarea fermã a legilor þãrii, în vederea prevenirii ºi eliminãrii încãlcãrii prevederilor legale.
Totodatã, Guvernul a înfiinþat Parchetul Naþional Anticorupþie, organism cu atribuþii exclusive pentru combatarea marii corupþii ºi care, prin rezultatele obþinute pânã în prezent, îºi justificã utilitatea.
Pe plan legislativ, în anii 2001Ñ2002 au fost adoptate ºi promulgate 18 legi ºi se aflã în procedurã parlamentarã alte patru proiecte cuprinzând importante reglementãri în lupta pentru combaterea corupþiei, dintre care exemplific:
Ñ Legea pentru ratificarea Convenþiei penale asupra corupþiei;
Ñ Legea privind achiziþiile publice;
Ñ Legea privind comerþul electronic;
Ñ Legea privind achiziþiile publice prin licitaþii electronice;
Ñ Legea pentru prevenirea ºi sancþionarea spãlãrii banilor;
Ñ Legea privind prevenirea ºi combaterea criminalitãþii organizate;
Ñ Legea pentru ratificarea Convenþiei civile asupra corupþiei;
Ñ Legea privind organizarea ºi funcþionarea Poliþiei Române;
Ñ Legea privind liberul acces la informaþiile de interes public;
Ñ Legea privind transparenþa decizionalã în administraþia publicã.
Doamnelor ºi domnilor deputaþi ºi senatori,
Activitatea de prevenire ºi de combatere a corupþiei impune în mod esenþial o abordare sistemicã, multidisciplinarã, coerentã ºi unitarã. O astfel de abordare este singura care permite un atac concertat, frontal ºi eficient asupra tuturor punctelor vulnerabile existente în societate, susceptibile cã au generat sau pot sã genereze acte de corupþie. Aceasta a fost ideea care a condus Guvernul la adoptarea soluþiei de a elabora un singur act normativ, cuprinzãtor, prin care sã fie reglementatã, unitar ºi coerent, activitatea de prevenire ºi de combatere a corupþiei. S-a pornit de la reglementarea aspectelor de drept penal, continuând cu normarea ºi disciplinarea raporturilor de drept comercial, asigurându-se transparenþa în viaþa economicã ºi în activitatea administraþiei publice.
În textul acestui proiect de act normativ, pentru care ne-am angajat rãspunderea în faþa Parlamentului, au fost avute în vedere domeniile cu vulnerabilitate mãritã la corupþie în raport cu alte aspecte din viaþa societãþii româneºti. Autorii moþiunii ne acuzã de încãlcarea articolului 113 alin. (1) din Constituþie, prin aducerea în faþa Parlamentului a unui proiect de lege care ar cuprinde mai multe legi, sub titlul ”Lege privind unele mãsuri pentru asigurarea transparenþei în exercitarea demnitãþilor publice, a funcþiilor publice ºi mediul de afaceri, prevenirea ºi sancþionarea corupþieiÒ.
Atacurile cu privire la caracterul complex al legii dovedesc incapacitatea semnatarilor de a înþelege cã lupta pentru o societate curatã ºi cinstitã nu se poate duce doar cu prevederi sectoriale, ci ea presupune tocmai un sistem legislativ articulat, care sã blocheze atât cauzele, cât ºi mecanismele corupþiei.
Transparenþa, asigurarea unui mediu de afaceri modern ºi lupta contra corupþiei constituie, în ultimã analizã, un tot unitar. Sub aspect politic, o asemenea abordare corespunde aºteptãrilor cetãþenilor, opiniei publice ºi declaraþiilor forþelor politice responsabile.
Din aceastã perspectivã, recurgerea la procedura angajãrii rãspunderii Guvernului asupra proiectului de lege în cauzã este justificatã de împrejurãrile deosebite care reclamã deschiderea unei ofensive radicale împotriva fenomenului de corupþie.
De altfel, recurgerea la aceastã procedurã, faþã de care manifestaþi reþineri ºi cu privire la care aþi formulat observaþii critice la adresa Guvernului, a fost utilizatã ºi de fosta guvernare, în anul 1999, în cazul Legii privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice. Deci precedentul parlamentar existã ºi el nu ne aparþine.
Ne acuzaþi de sfidarea organizaþiilor sindicale, patronale, neguvernamentale, a societãþii civile cu privire la consultarea acestora asupra proiectului de lege.
Doresc sã subliniez faptul cã angajarea rãspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege este o procedurã specialã, reglementatã de Constituþie, fãrã a fi prevãzutã obligativitatea realizãrii unor dezbateri sau consultãri prealabile cu privire la acest demers.
Totuºi, am considerat cã astfel de consultãri sunt benefice ºi au menirea de a conduce la promovarea unei legi în acord cu realitãþile sociale care reclamã adoptarea neîntârziatã a unor reglementãri.
Precizez cã textul final asupra cãruia ne-am angajat rãspunderea a fost îmbunãtãþit pe baza observaþiilor transmise de unele grupuri parlamentare sau de cãtre reprezentanþi ai sindicatelor sau patronatelor, ai unor organizaþii neguvernamentale, precum Asociaþia ”Pro DemocraþiaÒ, Agenþia de Monitorizare a Presei, Asociaþia pentru transparenþã, chiar dacã aceste organizaþii nu au fost pe deplin mulþumite de felul în care au fost preluate unele dintre observaþiile lor. Autorii moþiunii ne reproºeazã cã nu am supus dezbaterii Parlamentului proiectul de lege asupra cãruia Guvernul ºi-a angajat rãspunderea.
Þin sã vã reamintesc ceea ce, de altfel, am spus ºi în ºedinþa celor douã Camere ale Parlamentului din 19 martie a.c., când am prezentat proiectul de lege, ºi anume ar fi fost de dorit ca un act normativ de o asemenea importanþã sã fie supus dezbaterii în Parlament, însã la fel de evident este ºi faptul cã nu mai dispunem de timpul necesar unor astfel de dezbateri, care s-ar fi prelungit mult prea mult faþã de obiectivele pe care le avem de realizat la sfârºitul acestui an ºi începutul anului viitor.
Suntem pe deplin conºtienþi ºi acceptãm faptul cã prevederile legii nu pot sã satisfacã interesele tuturor celor cãrora li se adreseazã. Considerãm însã cã multe dintre reglementãrile propuse ar fi trebuit sã fie adoptate încã din perioada în care Partidul Naþional Liberal ºi Partidul Democrat se aflau la guvernare. Tergiversarea la care s-a recurs în perioada 1997Ñ2000 ne-a pus în situaþia de a apela la procedura acceleratã oferitã de Constituþie. Trebuie sã recunoaºtem împreunã cã România a întârziat prea mult, mai bine de un deceniu, sã adopte mãsuri hotãrâte în vederea prevenirii ºi combaterii corupþiei. Aceste întârzieri se rãzbunã în prezent ºi ne pot aduce prejudicii deosebit de mari nu numai în planul acþiunilor privind integrarea europeanã ºi euroatlanticã, ci mai ales în domeniul aºezãrii vieþii ºi activitãþilor economico-sociale pe temelii sãnãtoase, în folosul tuturor cetãþenilor þãrii.
Guvernul are voinþa politicã ºi capacitatea de a aplica prevederile cuprinse în aceastã lege cu o semnificaþie deosebitã pentru prezentul ºi pentru viitorul þãrii noastre.
Doamnelor ºi domnilor parlamentari,
În legãturã cu faptul cã mi-aº fi încãlcat propriile angajamente luate în plenul celor douã Camere în ziua de 10 aprilie 2002, când anunþam printre prioritãþile Guvernului dezbaterea în Parlament a Legii privind declararea averii, a Legii referitoare la conflictele de interese, precum ºi a Codului de conduitã al funcþionarilor publici, vreau sã vã reamintesc cã, la acel moment, am adresat rugãmintea Parlamentului ca aceste proiecte sã fie analizate ºi adoptate în acea sesiune, care se încheia la 30 iunie 2002.
Suntem în martie 2003 ºi perspectiva unor dezbateri încã mai prelungite ºi a unor amânãri succesive ne va crea o dificultate de care încã o datã vreau sã vã rog sã þineþi seama în perspectiva închiderii unor capitole de negociere cu Uniunea Europeanã ºi de ratificare a Protocolului de aderare la NATO.
Din pãcate, adoptarea legilor respective în cursul sesiunii care s-a încheiat la 30 iunie 2002 nu s-a realizat,
astfel încât am fost nevoiþi ca aceste proiecte sã le preluãm în legea de faþã.
Stimaþi colegi,
În continuare, am sã mã refer numai la problemele inserate în moþiune, care privesc direct proiectul de lege asupra cãruia Guvernul ºi-a angajat rãspunderea.
În primul rând, cu privire la critica adusã reglementãrilor legate de transparenþa informaþiilor referitoare la obligaþiile bugetare restante, menþionez cã prin aceste prevederi se urmãreºte în principal descurajarea acumulãrii de datorii la bugetele centrale ºi locale, aceasta conducând la o mai bunã colectare a veniturilor ºi la continuarea relaxãrii fiscale începute în anul 2001.
Ministerul Finanþelor Publice, pe pagina de Internet, va publica lista contribuabililor care înregistreazã obligaþii restante la bugetul de stat, cuantumul obligaþiilor restante, precum ºi modalitãþile de colectare a acestora.
Se va publica situaþia juridicã a debitelor, respectiv dacã fac obiectul unor înlesniri la platã în derulare sau dacã li s-au aplicat modalitãþi de executare silitã. Înlesnirile la plata obligaþiilor bugetare nu reprezintã, de altfel, o noutate promovatã de Guvernul nostru. Ceea ce actualul Guvern a adus nou este tocmai principiul transparenþei. Dupã statuarea acestui principiu, anul trecut, pentru recuperarea arieratelor bugetare, când am eliminat arbitrariul în procesul de acordare a înlesnirilor fiscale, stabilind criterii foarte exacte, astãzi continuãm sã ne menþinem consecvent pe aceeaºi linie ºi sã aducem la cunoºtinþa opiniei publice datele referitoare la înlesniri ºi la situaþia fiscalã a contribuabililor. Ce este rãu în acest lucru? Ce este rãu cã am stabilit ca toate aceste datorii sã fie cunoscute de cãtre toatã lumea ºi cã nu mai pot fi fãcute aranjamente în spatele uºilor închise în legãturã cu diverse proceduri de amânãri, înlesniri, ºtergeri de datorii ºi aºa mai departe?!
Dacã vom considera, în mod transparent, cã o societate prezintã un interes major pentru þarã, pentru locurile de muncã într-o zonã sau alta, la modul foarte transparent, vom acorda înlesnirile respective. Dar este, credem sau credeam, o soluþie pe care partidele din opoziþie sã o salute tocmai pentru cã ea nu va mai permite Ministerului Finanþelor Publice sau nu ºtiu eu cui sã rezolve în mod ocult aceste probleme.
În al doilea rând, ne surprinde afirmaþia semnatarilor moþiunii referitoare la titlul II din lege, ”Transparenþa în administrarea informaþiilor ºi serviciilor publiceÒ, potrivit cãreia aceasta nu ar avea nici o legãturã cu mãsurile anticorupþie ºi cã, din contrã, aceastã reglementare va genera corupþie ºi corupþi.
În acest cadru, Guvernul a avut în vedere impunerea unor obligaþii care sã asigure transparenþa, lipsa acesteia fiind recunoscutã pe plan internaþional ca un factor major de generare ºi de menþinere a corupþiei la un nivel ridicat.
Este astfel vorba de promovarea unei soluþii de îmbunãtãþire a procedurilor ºi mecanismelor folosite în prezent în relaþia dintre administraþie ºi cetãþeni sau mediul de afaceri cu beneficii directe în ceea ce priveºte creºterea transparenþei, diminuarea birocraþiei ºi limitarea condiþiilor care favorizeazã apariþia actelor de corupþie.
Dorim sã desfiinþãm monopolul funcþionarilor asupra informaþiilor de interes pentru cetãþeni ºi companii, prin punerea tuturor formularelor ºi procedurilor de lucru cu administraþia la dispoziþia oricãrui solicitant. Politica aplicatã de Guvernul nostru prin planul de acþiuni pentru înlãturarea barierelor administrative din mediul de afaceri
urmãreºte dinamizarea comunicãrii cu mediul de afaceri, implicarea mediului de afaceri în procesul de luare a deciziilor specifice, îmbunãtãþirea relaþiei autoritate-întreprinzãtor, introducerea ºi funcþionarea birourilor unice, corelarea standardelor de audit financiar, eficientizarea procesului de autorizare-înregistrare a firmelor, îmbunãtãþirea sistemului de rambursare a taxei pe valoarea adãugatã, înlesnirea comunicãrii cu investitorii strãini, trecerea la rezolvarea problemelor postprivatizare.
În acest sens, a fost creatã, în 2001, baza legalã de consultare a asociaþiilor de afaceri ºi organizaþiilor neguvernamentale, în procedura de elaborare a proiectelor de acte normative cu relevanþã asupra mediului de afaceri.
S-a reorganizat sistemul integrat vamal, ca un sistem computerizat, adaptabil, flexibil, securizat ºi performant ºi s-au elaborat reglementãri care asigurã procedura simplificatã de vãmuire ºi depunerea declaraþiilor prin procedee electronice. Au fost implementate proceduri ºi norme specifice privind tematica, durata, periodicitatea ºi modul de desfãºurare a controlului fiscal ºi s-a transmis Parlamentului proiectul de Lege privind registrul unic de control.
În acest cadru, doresc sã fac câteva precizãri ºi în legãturã cu asigurarea transparenþei prin mijloace electronice, care face obiectul titlului II din proiectul de lege.
Cred cã nu este necesar sã amintesc cã transparenþa, ca modalitate esenþialã de luptã împotriva corupþiei, a fost pentru Guvernul nostru o prioritate încã din momentul preluãrii mandatului. Am manifestat, chiar din 2001, o preocupare realã pentru modul în care se cheltuiesc banii publici la efectuarea de achiziþii guvernamentale, adoptând pentru prima datã în România un act normativ coerent dedicat procedurilor de achiziþie publicã, în deplinã concordanþã cu acquis-ul comunitar.
Dupã realizarea în anul 2001 a proiectului-pilot, care a dovedit fiabilitatea acestei soluþii pentru desfãºurarea achiziþiilor prin mijloace electronice, în anul 2002 am creat cadrul legislativ ºi instituþional necesar pentru funcþionarea la scarã naþionalã a sistemului electronic pentru achiziþii publice.
În prezent, s-a ajuns la aproape 900 de instituþii publice care utilizeazã sistemul ºi la mii de produse care fac obiectul licitaþiilor. Într-un singur an, prin acest sistem, care promoveazã transparenþa ºi competiþia realã dintre furnizori, au fost economisite 35 milioane de euro, deci banii instituþiilor publice au fost mai bine gestionaþi ºi au acoperit o gamã mai largã de necesitãþi.
Vã mai dau un singur exemplu de economisire de fonduri. Dupã recenta licitaþie pentru construirea de sãli de sport a rezultat cã se vor putea realiza suplimentar încã 25 de sãli, din economiile realizate la bugetul estimat iniþial, datoritã competiþiei care a apãrut în aceastã licitaþie electronicã.
În al treilea rând, este regretabil faptul cã proiectul de lege pentru care ne-am asumat rãspunderea nu a fost citit cu atenþia cuvenitã de cei care au avut iniþiativa moþiunii de cenzurã. Numai astfel se pot explica numeroasele afirmaþii eronate, fãrã nici o legãturã cu textul proiectului de lege, îndeosebi în aspectele de ordin juridic cu privire la titlul III, ”Prevenirea ºi combaterea criminalitãþii informaticeÒ.
Spre ºtiinþa autorilor moþiunii, conþinutul acestui titlu a fost elaborat þinând seama de prevederile Convenþiei europene privind criminalitatea informaticã, semnatã de România la 23 noiembrie 2001.
Cât priveºte presupusa totalã discordanþã a pedepselor prevãzute în proiectul de lege cu regimul sancþionator al Codului penal, îi informãm pe semnatarii moþiunii cã pedepsele prevãzute pentru infracþiunile cuprinse în titlul III sunt, aºa cum prevede Convenþia europeanã privind criminalitatea informaticã, severe ºi proporþionale cu pericolul social, incluzând privarea de libertate. O altã dovadã a faptului cã textul proiectului de lege a fost tratat superficial o reprezintã interpretarea datã instituþiei percheziþiei, care, în fapt, nu este repetatã în art. 56, aºa cum cred autorii moþiunii.
În proiectul de lege sunt prevãzute ºi precizate doar elementele specifice unei percheziþii efectuate în cauzele privind infracþiunile sãvârºite prin mijloace informatice, iar pentru prevederile de drept comun privind procedura percheziþiei se face, fãrã îndoialã, trimitere la dispoziþiile din Codul de procedurã penalã.
Vreau sã fiu bine înþeles. O prioritate majorã a Guvernului nostru o constituie protejarea bunurilor cetãþeanului care sunt puse în primejdie prin fraudele ºi înºelãciunile ce se pot realiza utilizând cele mai moderne tehnologii electronice. Considerãm cã este de datoria noastrã, ca Guvern responsabil, sã descurajãm astfel de fapte printr-un cadru legislativ adecvat noilor situaþii.
În al patrulea rând, constat în continuare cã autorii moþiunii insistã în utilizarea demagogicã a unor expresii, fãrã a avea proprietatea termenilor folosiþi, atunci când încearcã sã analizeze titlul al patrulea din proiectul de lege, fãcând referire la conflictul de interese ºi regimul incompatibilitãþilor în exercitarea demnitãþilor publice ºi funcþiilor publice.
Spre informarea semnatarilor moþiunii, titlul IV nu conþine nici o dispoziþie în temeiul cãreia nulitatea absolutã a actului administrativ sau actului juridic se stabileºte prin decizia primului-ministru. Nulitatea absolutã a actelor administrative sau a actelor juridice, încheiate în situaþii de conflict de interese, este stabilitã de lege ºi ea nu poate fi constatatã decât în condiþiile dreptului comun de cãtre instanþele judecãtoreºti.
Nu primul-ministru este acela care poate hotãrî decãderea unei persoane care s-a aflat într-un conflict de interese de a mai exercita funcþia de membru al Guvernului sau altã funcþie publicã de autoritate din administraþia publicã centralã ºi localã pentru o perioadã de trei ani. Decãderea din dreptul de a exercita o asemenea funcþie publicã opereazã în temeiul legii ca sancþiune aplicabilã persoanelor care încalcã dispoziþiile privitoare la conflictul de interese. Precizãm însã cã pentru asigurarea garanþiilor ºi a liberului acces la justiþie titlul IV prevede cã deciziile primului-ministru referitoare la conflictele de interese pot fi atacate la Curtea de Apel Bucureºti, Secþia de contencios-administrativ, iar hotãrârile Curþii de Apel Bucureºti sunt supuse recursului.
Faþã de severitatea reglementãrilor ºi de gravitatea sancþiunilor aplicabile, dispoziþiile referitoare la conflictele de interese ale funcþionarilor publici nu pot fi ºi nu au fost apreciate drept umoristice de nici unul dintre partenerii de dialog din societatea civilã, aºa cum se exprimã în deriziune distinºii semnatari. Nerespectarea interdicþiilor poate fi sancþionatã chiar cu destituirea din funcþie ºi nu poate fi consideratã în nici un fel ca având un rol pur decorativ.
Referitor la dispoziþiile art. 82 alin. 2 din titlul IV, care permit parlamentarilor sã aibã calitatea de reprezentant al statului în Adunarea generalã a acþionarilor ori ca membri în Consiliul de administraþie, este de subliniat faptul cã
acestea reglementeazã o situaþie de excepþie, având în vedere procedura ºi condiþiile în care un deputat sau un senator poate dobândi aceastã calitate.
Aprobarea participãrii deputatului sau senatorilor aparþine în exclusivitate Birourilor permanente ale Camerei Deputaþilor sau Senatului, fiind necesar ºi avizul Comisiilor juridice, de numiri, disciplinã ºi imunitãþi. Participarea este limitatã la anumite persoane juridice de interes strategic sau în ipoteza în care un interes public impune aceastã participare, ºi nu pentru funcþie executivã. Iar dacã dumneavoastrã veþi decide cã nici un coleg parlamentar nu trebuie sã participe la o astfel de structurã, de coordonare, aceastã excepþie va rãmâne strict teoreticã.
Deci Parlamentul va decide, în final, dacã aceastã excepþie, pe care noi am pus-o ca o supapã pentru situaþii excepþionale, va fi utilizatã sau nu. Veþi avea posibilitatea sã decideþi cã o astfel de variantã nu este convenabilã Parlamentului ºi veþi decide în consecinþã.
În al cincilea rând, consider ca aberantã aprecierea potrivit cãreia tilul V al proiectului este menit sã legalizeze grupurile mafiote existente deja. Obiectivul declarat al reglementãrii din titlul V, ”Grupurile de interes economicÒ, îl constituie modernizarea legislaþiei în domeniul dreptului comercial ºi aromonizarea deplinã a acesteia cu acquis-ul comunitar.
Þin sã clarific cã grupurile de interes economic sunt persoane juridice cu caracter sui-generis, acestea permit utilizarea în comun a anumitor mijloace de producþie, fapt ce creeazã posibilitatea pentru desfãºurarea activitãþilor proprii într-un mod mult mai eficient ºi cu costuri mai reduse, comparativ cu situaþia în care aceastã exploatare ar fi exercitatã în mod izolat.
Cerinþa referitoare la introducerea în legislaþia românã a grupurilor de interes economic este prevãzutã în urmãtoarele documente, ºi pe unele dintre ele ar trebui sã le cunoaºteþi ºi dumneavoastrã:
Ñ rapoartele Comisiei Europene privind progresul realizat de România în procesul de aderare la Uniunea Europeanã pentru anii 2001Ñ2002;
Ñ Parteneriatul de aderare pe anii 2003Ñ2004;
Ñ _Road Map_ 2002 pentru România, elaborat de Comisia Europeanã în noiembrie 2002.
În ceea ce priveºte infracþiunile cuprinse în cadrul titlului menþionat, acestea reprezintã o corelare corespunzãtoare ºi necesarã cu infracþiunile prevãzute în Legea nr. 31/1900 privind societãþile comerciale.
Aprecierile din moþiune, mai mult decât jignitoare, la adresa juriºtilor ºi experþilor care au contribuit la elaborarea acestui proiect de act normativ sunt normale numai pentru paginile unei publicaþii de scandal, ºi nicidecum de textul unui document politic prezentat de la înalta tribunã a Parlamentului României.
În nici un caz nu poate fi acceptatã aserþiunea potrivit cãreia grupul de interes economic este conceput pentru a salva de incompatibilitãþi ºi conflicte de interese anumite persoane. Astfel, se prevãd dispoziþii exprese prin care se stabileºte incompatibilitatea între calitatea de membru al unui grup de interes economic ºi cea de deputat ºi senator, membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat ºi funcþiile asimilate acestora, magistrat, demnitarii din cadrul autoritãþilor publice aflate sub controlul exclusiv al Parlamentului.
Din pãcate, semnatarii moþiunii nu au avut rãbdarea nici de a citi în totalitate prevederile referitoare la grupurile de interese economice, pentru cã ar fi vãzut care
este reglementarea de ansamblu ºi ar fi evitat aceste critici care nu au un suport în textul proiectului de lege pe care noi l-am înaintat Parlamentului.
În al ºaselea rând, în legãturã cu acuzele ºi criticile formulate cu privire la conþinutul cãrþii a doua din proiectul de lege, doresc sã arãt cã se aduc modificãri esenþiale unor legi, cum sunt Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea ºi sancþionarea faptelor de corupþie, Ordonanþa de urgenþã a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naþional Anticorupþie, Legea nr. 115/1996 pentru declararea ºi controlul averii demnitarilor, magistraþilor, funcþionarilor publici ºi a unor persoane cu funcþii de conducere.
Modificãrile propuse urmãresc, în principal, cuprinderea în legislaþia românã a infracþiunilor împotriva intereselor financiare ale comunitãþilor europene, constituirea de complete specializate ºi colegiale pentru judecarea faptelor de corupþie, concentrarea activitãþii de urmãrire penalã a Parchetului Naþional Anticorupþie spre marile cauze de corupþie, asigurarea transparenþei declaraþiilor de avere.
Infracþiunea nou introdusã în Legea nr. 78/2000 constituie o formã a traficului de influenþã ºi este sancþionatã cu pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani, pedeapsã care este prevãzutã în art. 257 din Codul penal pentru traficul de influenþã ºi se þine seama de prevederile art. 12 al Convenþiei penale a Consiliului Europei privind corupþia, ratificatã de România prin Legea nr. 27/2002.
În privinþa art. 13 din Legea nr. 78/2000, precizez cã fapta menþionatã este în vigoare de la publicarea Legii nr. 78/2000 ºi se sancþioneazã cu închisoare de la 1 la 5 ani, pedeapsã a cãrei modificare nu este propusã. Menþionez cã singurele modificãri aduse art. 13 din Legea nr. 78/2000 privesc corelãri cu legislaþia în vigoare.
În legãturã cu modificarea Legii nr. 115/1996 privind declararea ºi controlul averii demnitarilor, magistraþilor, funcþionarilor publici ºi a unor persoane cu funcþii de conducere, autorii moþiunii trec sub tãcere îmbunãtãþirile aduse acestei reglementãri. Semnatarii moþiunii s-au fãcut a nu observa ºi, prin urmare, nu fac nici o referire la extinderea sferei persoanelor ce intrã sub incidenþa legii, la introducerea reglementãrii care prevede publicarea declaraþiilor de avere pe paginile de Internet ale autoritãþilor sau instituþiilor publice ori publicarea în Monitorul Oficial al României, precum ºi a hotãrârii judecãtoreºti irevocabile prin care se constatã provenienþa ilicitã a unor bunuri.
Se impune sublinierea faptului cã modificarea ºi completarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerþului, a Legii nr. 31/1990 privind societãþile comerciale ºi a Regimului juridic al garanþiilor reale mobiliare preiau în proporþie covârºitoare prevederile proiectului de Lege pentru modificarea unor acte normative privind activitatea comercialã, aflat în procedurã de dezbatere la Parlament. Prevederile au un caracter exclusiv tehnic, menite a asigura transparenþa ºi a îmbunãtãþi mediul de afaceri. Principalele modificãri propuse vizeazã asigurarea transparenþei în procesul de înregistrare al societãþilor comerciale ºi în întreaga activitate a acestora, precum ºi evitarea conflictelor de interese în cadrul operaþiunilor efectuate de societãþile comerciale cu organele sale de conducere.
În al ºaptelea rând, am sã mã opresc asupra criticilor aduse reglementãrilor privind funcþia publicã ºi funcþionarii publici.
În perioada de timp care a trecut de la apariþia Legii privind Statutul funcþionarilor publici, adoptatã la sfârºitul anului 1999, prin angajarea rãspunderii Guvernului în funcþiune la acea datã, subliniez, prin angajarea rãspunderii Guvernului în funcþiune la acea datã, au fost constatate mari dificultãþi generate de imperfecþiunea unor prevederi sau, dimpotrivã, de inexistenþa altora, fapt care a condus la inoperabilitatea unora dintre dispoziþiile legii.
Reforma administraþiei publice trebuie sã rãspundã unor cerinþe legitime ale cetãþenilor, ale societãþii civile, precum ºi ale organismelor internaþionale, în scopul adoptãrii de mãsuri vizibile în plan legislativ ºi instituþional pentru combaterea fenomenului de corupþie în rândul funcþionarilor publici.
Necesitatea alinierii într-un timp cât mai scurt la standardele administrative existente în Uniunea Europeanã impune ca acþiunile de combatere a fenomenului corupþiei sã fie concomitente cu mãsuri care sã asigure profesionalizarea ºi imparþialitatea serviciului public, optimizarea structurilor ºi eliminarea birocraþiei.
Prin modificãrile ºi completãrile aduse Statutului funcþionarilor publici, este promovatã o culturã a serviciului public profesionist, de calitate, capabil sã serveascã eficient ºi competent interesele legitime ale cetãþenilor, sã-i asigure, totodatã, determinarea riguroasã a activitãþilor corespunzãtoare funcþiei publice, condiþiile clare privind acordarea statutului de funcþionar public, precum ºi o stabilire mai bunã a competenþelor ºi responsabilitãþilor funcþiilor publice. În acelaºi timp, se precizeazã cu claritate categoriile de funcþionari publici, respectiv înalþii funcþionari publici, funcþionarii publici cu funcþii de conducere, funcþionarii publici cu funcþii de execuþie. În proiect sunt reglementate, în mod detaliat, conflictele de interese ºi incompatibilitãþile privitoare la funcþionarii publici, precum ºi sancþiunile ce se pot aplica celor care încalcã prevederile legale.
## Stimaþi colegi,
ªtiþi foarte bine, aþi participat la numeroase activitãþi internaþionale, unul dintre reproºurile permanente adresate României este legat de capacitatea administrativã, de nevoia de a dezvolta structuri administrative în concordanþã cu modelele care existã în Uniunea Europeanã.
Modificãrile pe care noi le propunem au fost discutate în permanenþã cu reprezentanþii Uniunii Europene. Dacã vrem ca în perioada urmãtoare sã putem beneficia de sprijinul financiar al Uniunii Europene în ceea ce priveºte proiecte care vor ajunge în anii urmãtori pânã la aproape un miliard de euro, este necesar ca aceste structuri administrative sã fie compatibile cu cele din Uniunea Europeanã.
În mãsura în care nu reuºim în acest an sã finalizãm aceste proceduri cel puþin din punctul de vedere al reglementãrilor, practic, vom pierde o ocazie extraordinar de importantã de a ne apropia de o ºansã deosebitã de a utiliza sume importante pentru proiecte de infrastructurã ºi proiecte de investiþii în þara noastrã.
De aici ºi aceastã grabã pe care, cu drept cuvânt, o semnalaþi, dar care are justificare, vã repet, în aceastã nevoie de a grãbi procedurile prin care sã putem sã finalizãm negocierile cu Uniunea Europeanã la diverse capitole ºi pentru a beneficia de o evaluare, în ceea ce priveºte raportul de þarã, care sã ne permitã sã ne angajãm în preluarea unora dintre proiectele de finanþare la care m-am referit. Mulþi dintre dumneavoastrã participaþi la aceste dezbateri. Sunt numeroase structuri
parlamentare unde se discutã aceste subiecte. De aceea, eu nu fac aici decât sã vã reamintesc câteva elemente pe care le cunoaºteþi foarte bine.
Doamnelor ºi domnilor senatori ºi deputaþi,
Pânã acum am prezentat poziþia Guvernului în legãturã cu criticile formulate de opoziþia parlamentarã la proiectul de lege asupra cãruia Executivul ºi-a angajat rãspunderea.
Repet, nu voi rãspunde la injuriile ºi calomniile cuprinse în moþiune, mai ales cã ele se autocalificã semnificativ. Consider cã nu este de demnitatea ºi þinuta unui om politic sã coboare la nivelul suburban de apreciere ºi tratare a problemelor de importanþã deosebitã pentru evoluþia societãþii româneºti.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.