Gabriela Firea

S-a spus, așadar, despre acest buget și s-a vorbit despre el în tonuri plastice. Dar haideți să mergem și la cifre!

Faptul că este un buget al priorităților, asta vă deranjează, domnilor? Cu priorități în favoarea oamenilor, și nu împotriva lor, așa cum au avut guvernele lor.

Supără pe cineva că educația și sănătatea sunt prioritate pentru Guvernul USL? Se pare că da, se pare că supără.

Deranjează oare că acesta este un buget care stimulează investițiile? Pentru 2014, s-au prevăzut în buget aproape 40 de miliarde de lei pentru investiții, mai mult cu 3,6 miliarde de lei față de anul acesta, pe fondul creșterii absorbției fondurilor europene și al cheltuielilor pentru programele cu finanțare rambursabilă, deci împrumuturile care se iau de la băncile străine.

Deși deficitul s-a ajustat, raportul dintre investiții și deficit a crescut de la aproximativ 1 la 1, în perioada 2009–2011, la 2,7 la 1. Deci investițiile sunt de aproape trei ori mai mari decât deficitul. Asta arată că ajustarea fiscală nu se face prin tăierea investițiilor, indiferent de retorica publică privind acest lucru.

Și, dacă tot am adus vorba despre investiții, deranjează pe cineva că actualul Guvern a crescut rata de absorbție a fondurilor europene de la 7,4%, cât se înregistra la sfârșitul lui aprilie 2012, la 24,26% în prezent? Este o certitudine. Sunt cifre, și nu metafore.

Faptul că vehemenții critici ai bugetului pentru anul viitor sunt nevoiți să recurgă la metafore sau la argumente abstracte rezidă în aceea că, din păcate pentru ei, nu au nici măcar un exemplu pozitiv din vremurile nu de mult apuse, când ei se aflau la guvernare. Ba, dimpotrivă, toate cifrele îi contrazic flagrant atunci când acuză Guvernul USL.

Datele statistice la îndemâna oricui arată fără putință de tăgadă că fostei puteri i-au trebuit, atenție, trei ani pentru a crește salariul minim cu doar 100 de lei, de la 600 de lei în 2009 la 700 de lei în 2012, în timp ce Guvernul Ponta l-a crescut cu 100 de lei în primul an, iar anul următor va crește din nou.

Știu că adevărul doare, știți și dumneavoastră.

Mai doriți și alte cifre? Așadar, cifre contra metafore. Mai avem. Deficitul bugetar a scăzut de la 9% din PIB în 2009 sau 5,6% din PIB în 2011 la 2,9% din PIB în 2012, respectiv 2,4% din PIB în 2013, iar randamentul mediu la care România se împrumută pe piețele externe s-a înjumătățit, de la 5,2% în august 2009 la 2,4% în octombrie 2013.

Bugetul pe 2014 este unul echilibrat, care asigură resurse și pentru dezvoltare, dragi colegi, dar și pentru protecție socială. Este, practic, cea mai bună variantă în contextul actual, context care este de două ori mai complicat, pentru că situației economice deloc roz din Europa i se adaugă, ca un factor de risc, ostilitatea fățișă a președintelui, al cărui obiectiv pentru ultimul an de mandat este în mod clar acela de a face cât mai mult rău USL-ului, chiar dacă prin asta face rău și românilor.