Culiță Tărâță

S-au împlinit 150 de ani de la Unirea Principatelor Române, primul pas trainic spre unitatea românilor de pretutindeni, care avea să devină actul nostru de căpătâi, ca popor, ca națiune liberă, independentă, stăpână pe destinele sale. Ideea de unitate, care încolțise în inimile înaintașilor noștri cu sute de ani în urmă și care făcuse primii pași vremelnici, dar dătători de speranțe, în vremea marelui domnitor Mihai Viteazul, avea să pătrundă puternic în inimile și conștiința moldovenilor, muntenilor și ardelenilor în furtunosul an revoluționar 1848, iar un deceniu mai târziu să se și înfăptuiască prin Unirea Moldovei cu Țara Românească.

Unirea de la 1859 n-a fost deloc un act festiv, ci o luptă acerbă pe plan politic și diplomatic, pe care marii patrioți ai vremii au dus-o împotriva tuturor opreliștilor ridicate de cele trei mari imperii, dar și de alte state occidentale.

Hotărâți să nu piardă un asemenea moment istoric, dând dovadă de o mare perspicacitate și de o voință nestrămutată, iluștrii noștri înaintași au realizat Unirea prin alegerea aceluiași domn, Alexandru Ioan Cuza, atât în Moldova, cât și în Țara Românească.

Perioada imediat următoare unirii a constituit o bătălie crâncenă pentru recunoașterea tânărului stat român, ca și lupta pentru modernizarea acestuia, pe care Cuza, ajutat de cel mai înțelept și devotat sfetnic al său, Mihail Kogălniceanu, și de alți unioniști, le-a câștigat în mod eroic.

În cadrul planului de dezvoltare generală și de făurire a României moderne, s-a constituit primul Parlament unic, în locul celor două Adunări, s-a elaborat și adoptat prima Constituție românească și s-a format primul Guvern unitar, măsuri menite să ofere țării caracterul unui stat de drept.

În vederea asigurării apărării naționale, au fost unificate armatele celor două Principate, constituindu-se Armata română.

Pentru funcționarea normală a finanțelor publice, a fost înființată Banca Națională a României, iar pentru o bună circulație bănească și înlăturarea tezaurizării monedei de către populație, care trăise departe de prevederile unui sistem financiar modern, a fost înființată Casa de Economii și Consemnațiuni – CEC, care, ca prin minune, funcționează și astăzi.

A fost organizat, după modelul unor structuri europene, învățământul național general și obligatoriu și a luat ființă Universitatea din București.

În domeniul administrativ-teritorial au fost create județe cu orașe de reședință și administrații locale, au fost înființate Poliția și Jandarmeria, în scopul asigurării ordinii publice.

Măsuri de o uriașă însemnătate au fost adoptate în domeniul agriculturii, începând cu prima reformă agrară din România și continuând cu împroprietărirea țăranilor, desființarea iobăgiei, a muncii forțate și a clăcii pe moșii, punându-se bazele gospodăriei individuale țărănești ca formă economică rurală.

Pentru realizarea acestor mari deziderate, au fost reduse suprafețele moșiilor și au fost secularizate fondurile agricole și forestiere mănăstirești.