Camelia Khraibani

„S-au împlinit 96 de ani de la Marea Unire”

Împreună cu toți concetățenii noștri am sărbătorit pe 1 Decembrie anul acesta 96 de ani de la ceea ce, pe bună dreptate, este numit Marea Unire din 1918.

1 Decembrie este Ziua Națională a României. Ea a fost adoptată prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990 și prevăzută de Constituția din 1991, precum și de Constituția în vigoare, în prezent.

Când citești documentele și mărturiile celor care au realizat Unirea tuturor românilor, acest important eveniment din istoria noastră, nu poți să nu fii marcat de un adânc sentiment de măreție, de admirație și de recunoștință pentru toți cei care au contribuit și au participat la înfăptuirea Marii noastre Uniri.

Câteva dintre aceste gânduri și sentimente doresc și eu să vă mărturisesc prin intermediul acestei declarații.

Cu bucurie, cu entuziasm și cu o imensă speranță a fost convocată Marea Adunare Națională de la Alba Iulia pentru data de 1 decembrie 1918. Sunt acțiunea și data considerate decisive pentru „unitatea națională a tuturor românilor”.

Toate apelurile au subliniat importanța istorică a actului ce urma să se decidă la Alba Iulia: „Veniți cu miile, cu zecile de mii – se scria în apelul Consiliului Național din Blaj. E ziua când se va hotărî asupra sorții noastre pentru o veșnicie. Veniți și jurați că nedespărțiți vom fi și uniți rămânem de aici înainte cu frații noștri de pe cuprinsul pământului românesc, sub una și nedespărțită cârmuire.”

Aceste apeluri au fost lansate deoarece reprezentanții Ungariei la tratativele cu Consiliul Național Român Central insistau ca Transilvania să rămână în componența Ungariei. La aceste insistențe a răspuns ferm marele înaintaș Vasile Goldiș, atunci când a declarat, citez: „Națiunea română pretinde cu tot dreptul deplina sa independență de stat

și nu admite ca acest drept să fie întinat prin rezolvări provizorii.” Iar în Manifestul de convocare a Marii Adunări Naționale se invoca: „În numele dreptății eterne și al principiului liberei dispozițiuni a națiunilor (...), națiunea română din Ungaria și Transilvania are să-și spună cuvântul său hotărâtor asupra sorții sale și acest cuvânt va fi respectat de lumea întreagă.”

Poporul român a luat parte cu entuziasm la făurirea actului Unirii și a statului național. Cum avea să spună un istoric după 80 de ani de la producerea lui: „O necesitate istorică – națiunea trebuie să trăiască într-un stat național – s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid... și, punând în mișcare națiunea, i-a dat acea forță uriașă ca peste toate adversitățile să dea viață aspirației sale: statul național.”

Prin cei 1.228 de delegați aleși din toate localitățile Transilvaniei, convocați la Alba Iulia și însoțiți de o sută de mii de alți români veniți să-și exprime adeziunea la Unire, a fost demonstrată întregii lumi dorința de unire cu România. Prin votul delegaților și aplauzele mulțimii s-a desăvârșit crearea României Mari și a luat ființă statul național, unitar, al tuturor românilor.