Culiță Tărâță

S-au împlinit în acest an, la 1 Decembrie, 92 de ani de la Marea Unire, evenimentul care a desăvârșit procesul făuririi statului național unitar român.

Nu doresc să trec în revistă evenimentele de atunci, întrucât ele sunt foarte bine cunoscute. Vreau doar să subliniez că 1 Decembrie 1918 a fost punctul culminant al marii opere de reîntregire a țării începută la 27 martie 1918, când Sfatul țării de la Chișinău a votat unirea Basarabiei cu România. Exemplul Basarabiei avea să fie urmat, la 28 noiembrie, de Bucovina, iar la final, de Transilvania și Banat care, la 1 Decembrie 1918, prin Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, au hotărât Unirea cu vechiul Regat.

Acum, la 92 de ani de la Marea Unire, rememorăm cu emoție și plăcere entuziasmul popular cu care a fost întâmpinat marele eveniment din inima Ardealului, unde, pe lângă delegații oficiale, s-au mai deplasat în acea memorabilă zi sute de mii de români pentru a sărbători momentul unei maxime împliniri naționale.

Putem afirma cu tărie că ceea ce s-a întâmplat acum 92 de ani la Alba Iulia reprezintă marea realizare a poporului român din secolul și mileniul încheiate în urmă cu zece ani. Anul 1918 a fost anul miraculos, unul dintre ceasurile astrale ale istoriei românilor.

Învățămintele majore desprinse din momentul Alba Iulia ne îndeamnă la meditație și, mai ales, la fapte. Pentru că 1 Decembrie 1918 oferă modele umane, ne vorbește despre fermitatea, înțelepciunea, cinstea și modestia factorilor decizionali în istorie, despre patriotismul profund, despre civismul fără compromisuri degradante, despre temeinica pregătire intelectuală a oamenilor politici, despre credința în Dumnezeu și în virtuțile poporului român, despre dăruirea firească până la sacrificiu, despre marea modestie a făuritorilor de istorie. Dar, mai presus de orice, 1 Decembrie 1918 ne învață ce înseamnă coeziunea sufletească a națiunii, ce rol uriaș are unitatea de fapt a conducătorilor, ce înseamnă să te pui în slujba intereselor majore ale țării în perioadele de mare cumpănă ale istoriei.

La începutul secolului trecut s-a produs marea cotitură, absorbția principiului autodeterminării, despărțirea de Imperiul Austro-Ungar și Unirea cu România independentă.

Dragostea de neam și sentimentul național, forțe redutabile care au ținut laolaltă poporul de-a lungul istoriei sale pline de amenințări și pericole, ne-au ajutat să rezistăm anihilării pregătite de cei mari și puternici, imperiile lacome și agresive din imediata noastră vecinătate.

Marea majoritate a ardelenilor erau convinși că libertatea și securitatea lor națională nu puteau fi asigurate decât de statul român unitar. Iată că, 92 de ani mai târziu, România este stat membru NATO și al Uniunii Europene. Am convingerea că țara, prin coeziune și forță morală, va depăși perioada de criză pe care o traversăm, iar decalajul față de democrațiile apusene se va estompa încetul cu încetul.