Claudiu Vasile Răcuci

„Să-i ajutăm pe miniștrii PSD să definească «gospodăria». Dânșii încă nu pot!”

Îmi este greu să înțeleg, să explic și să găsesc argumente pentru care, la numai patru luni după ce au revenit la guvernare, cei din PSD se luptă cu toată puterea să dărâme un sistem fiscal simplu, stimulativ pentru muncă și performanță – cota unică. Ce vor să pună în loc? Un sistem fiscal greoi, nociv pentru investiții și stimulativ doar pentru evaziunea fiscală, de care România abia scăpase în anul 2005. Nu cred că PSD a rămas fără profesioniști care să le spună și miniștrilor din Guvern, și chiar prim-ministrului, că, prin măsurile fiscale pe care le anunță la televizor, nici românii nu vor câștiga mai mulți bani și nici bugetul public nu va putea susține toate măsurile anunțate, iar prăbușirea stabilității fiscal-bugetare este garantată.

Ceea ce vă pot spune cu certitudine este faptul că miniștrii care se chinuiesc cu atâta hărnicie să dărâme cota unică nu au lucrat decât la stat și nu cunosc cât de sensibil este mediul de afaceri la modificările politicii fiscale. Mai mult, nu am auzit niciun membru al actualului guvern să aibă curajul să spună cine va suporta costurile modificărilor politicii fiscale. Dacă nu știți, inclusiv scăderea TVA cu 1 punct procentual, de la 1 ianuarie 2017, acea măsură de care ne bucurăm cu toți, o măsură foarte bună, a implicat costuri deloc neglijabile pentru agenții economici, cu privire la softuri, case de marcat, etichetare, facturare sau de altă natură. Sunt costuri suportate de agenții economici. De obicei, când costurile sunt mici, acestea sunt suportate de agenții economici, însă, atunci când costurile sunt prea mari, ele se transferă aproape instantaneu în preț.

Când lucrezi o viață la stat este ușor să modifici peste noapte politica fiscală a unei țări, pentru că nu știi de cât efort va fi necesar, pentru toți cetățenii, nu doar pentru unii, să se adapteze noilor schimbări. Și apoi, schimbarea o faci dacă ceva nu merge bine! Dar, când Guvernul își propune să schimbe un sistem bun, ieftin, eficient și performant, cu cea mai mică rată de fraudare, prin reținerea la sursă a obligațiilor fiscale, asta se numește ori incompetență, ori pură prostie.

Spuneam la începutul declarației mele că ar fi bine să dăm o mână de ajutor Guvernului în definirea fiscală a gospodăriei, căci, potrivit afirmațiilor miniștrilor PSD, domnul Viorel Ștefan și doamna Olguța Vasilescu încă nu s-au pus de acord asupra acestei definiții a contribuabilului.

În primul rând, gospodărie nu înseamnă în nici un caz vilă cu multe etaje, cu zeci de camere, cu servitori și cu piscină, saună, teren de tenis și câteva mii de metri pătrați de gazon în jurul acestora, așa cum știm cu toții o astfel de proprietate în centrul municipiului Alexandria din județul Teleorman! O astfel de gospodărie ar trebui să vedem din ce bani s-a dobândit și s-a construit, pentru că titularul nu a lucrat decât la stat și pe o leafă puțin peste media pe economie. În Codul fiscal există o categorie pentru „gospodăria” de mai sus – venituri a căror sursă nu a fost identificată! Gospodărie nu înseamnă nici casă la Monaco sau Biarritz, așa cum au mare parte dintre liderii PSD, casă pe care o utilizează în vacanțele prelungite pentru a mai diminua din stresul acumulat în politica românească.