Ion Diniță

## „Să lăsăm copiii să se bucure de copilărie!”

Dorința ministrului educației de a scădea vârsta pentru începerea învățământului obligatoriu la cinci ani nu cred că este sustenabilă în momentul de față. În opinia mea, seria de modificări efectuate în ultima perioadă în învățământul românesc sunt în măsură să confere responsabililor de destinele educației un timp de respiro pentru armonizarea la noile condiții impuse. Mă refer, în primul rând, la introducerea clasei pregătitoare și transferarea acesteia de la grădinițe, o decizie care a afectat numeroși copii ai românilor, obișnuiți în ultimii ani să își trimită odraslele la școală doar de la șapte ani. Cred, în consecință, că vârsta la care copiii sunt îndrumați spre cărările școlii este deja prea scăzută, deci trebuie să mai avem răbdare cu alte modificări în acest sens.

Pe de altă parte, am depus la Parlament un proiect legislativ pentru modificarea și completarea Legii privind creșterea siguranței în unitățile de învățământ. Violența în școlile românești a cunoscut o escaladare îngrijorătoare în acest an, fapt ce constituie un serios motiv pentru ca vârsta de debut a învățământului obligatoriu să rămână așa cum este în prezent. Trebuie să urmărim mai întâi evoluția proiectului în statele care au implementat deja această măsură, deoarece sistemul educațional autohton nu este pregătit pentru un asemenea demers.

Din păcate, nu cred că țara noastră, mai exact copiii noștri, ar putea fi pregătiți în următorii ani pentru o asemenea ajustare. Este adevărat că alte țări europene au implementat deja modelul, dar cred că mai indicat ar fi să așteptăm să vedem cum se desfășoară lucrurile în Occident și abia apoi să ne gândim să-l implementăm și la noi. Anglia este una dintre țările în care copiii merg la școală de la o vârstă fragedă, dar nu ne putem compara cu condițiile oferite acolo de sistemul de învățământ și cu măsurile de securitate.

Vârsta de cinci ani este prea scăzută și este evident că micuții nu vor fi pregătiți să facă față școlii. Este o realitate că există copii cu probleme de adaptare și la șase, poate chiar și la șapte ani, sunt copii care asimilează mai greu și au nevoie de timp pentru a se armoniza cu rigorile școlii. Pe de altă parte, agreez ideea potrivit căreia micuții trebuie formați în clasele pregătitoare însă, în același timp, repet, școlile noastre nu sunt pregătite pentru a primi copiii de la cinci ani. Pentru realizarea unui asemenea deziderat trebuie îndeplinite o serie de criterii, trebuie aduse o serie de modificări, atât în infrastructura școlilor, cât și în ceea ce înseamnă abordarea didactică a dascălilor, nevoiți să fie mult mai atenți cu acești copii. Nu cred că putem să ne permitem să ținem un copil de cinci ani patru ore în același loc, într-o bancă, în loc să-i oferim libertatea de a se mai putea bucura de copilărie.

În concluzie, consider că acest demers nu este funcțional în acest moment, o asemenea schimbare fiind de succes doar dacă este tratată cu maximă responsabilitate și cu concursul tuturor celor implicați – părinți, copii și cadrele didactice.