Mihai Bogza

Sã luãm o situaþie concretã în care bãncile fac plata contribuþiei normale, plata contribuþiei pe care o fac de obicei pânã la data de 1 martie a fiecãrui an. Sã zicem cã aceastã sumã a fost de 500 miliarde ºi cã momentul în care trebuiau sã înceapã plãþile pentru o bancã în faliment nu era previzibil la momentul acela cu aproximaþie de zile, deci se putea estima cã se vor face plãþile peste douã luni, peste trei luni sau ceva de acest gen.

Din momentul în care au venit cele 500 miliarde la Fondul de garantare în contul sãu de la B.R.D., Fondul de garantare a depozitelor a participat la prima emisiune de titluri cu o proporþie care înseamnã peste 99% din suma respectivã, pentru cã suma care se pãstreazã în cont la bancã este efectiv numai suma necesarã asigurãrii funcþionãrii fondului pânã la urmãtoarea încasare, fie încasare de dobândã din titluri, fie încasare de titluri în sine, fie bonitare. Deci e o sumã absolut simbolicã cea care rãmâne acolo. Ca sã vã dau un ordin de mãrime, poate fi 100Ñ200Ñ300 de milioane de lei dintr-un total, sã zicem, de 500 de miliarde lei.