Paul Ghiþiu

Sã presupunem cã preþul mediu de achiziþie este de 2.500 lei. În Tasmania, unde sã fie? Ce credeþi, cã se vor înghesui cei care, într-un fel, condiþioneazã piaþa ºi care nu pot sã creascã, oricum, preþul de achiziþie prea mult, pentru cã se reflectã în preþul de vânzare? Vor veni ºi vor da 3.000 de lei pe litru pentru cã 500 de lei îi dã statul? Vor da tot 2.500 sau 2.600 de lei, pentru cã 500 îi dã statul.

Deci, dacã vremÉ dacã ar fi într-adevãr sã-l ajutãm pe producãtorul de lapte direct, atunci am putea sã-i furnizãm, de exemplu, furaje pe care el sã le cumpere cu un preþ mai mic sau cereale, sau alte lucruri pe care le dãÉ Atunci, într-adevãr, îi dai direct, pentru cã el se duce ºi, pentru un numãr de vite pe care le are, cumpãrã cu un preþ mai mic ºi atunci, într-adevãr, el este ajutat direct. Dar, dacã nu, existãÉ Nu uitaþi, este o piaþã. Noi nu putem lucra în afara pieþei. Noi putem sã propunem aici ce vrem, dar achizitorul nu va creºte preþul mult, cât sã lase ºi celuilalt sã câºtige mai mult, pentru cã va avea reflexiile în preþul final. ªi ceea ce s-a întâmplat acum se va întâmpla în continuare. Deci asta era logica a ceea ce am spus. Nu sã-l ajutãm pe acela, pentru cã nu-l ajutãm. Îl protejãm pe producãtor în felul acesta.

Sunt de acord însã cã aceastã discuþie Ñ am spus ºi data trecutã Ñ n-o putem termina acum, aici, pentru cã nu avem datele necesare ºi sã reluãm discuþia în Comisia pentru agriculturã.