Cristian-Augustin Niculescu-Țâgârlaș

Să știți, domnule profesor*, că avem și alte mijloace și societatea a evoluat foarte mult. Avem, de exemplu, un sport al minții. Să știți că, în momentul în care jucați șah, mișcarea dumneavoastră de mână nu este semnificativă, dar aveți o mișcare a circumvoluțiunilor, a creierului. Dacă jucați GO, și știu că jucați GO în timpul liber, o să vedeți că poate acel exercițiu de forță intelectuală este poate la fel de mare ca cel al unui fotbalist.

Există o evoluție pe care trebuie să o respectăm. Acum câteva sute de ani, dumneavoastră și cu mine am fi scris cu stiloul și cu pixul. Acum avem tablete și le folosim, avem calculatoare și le folosim și avem capacitatea de a evolua, pentru că tehnologia face acest lucru din noi. Și nu ne putem opune unei normalități a unui progres. La nivelul structurilor și al Comunităților Europene se discută, în momentul de față, exact de această capacitate de dezvoltare a tinerilor noștri. Nimeni nu-i împiedică să joace fotbal în curtea școlii, dar, în același timp, să practice un joc al minții într-o variantă electronică. Discutăm de inteligență artificială și

dumneavoastră îmi spuneți că nu există e-sport sau nu există un sport al minții?*

Eu cred că sunteți într-o gravă eroare de abordare. Nu elimină sportul intelectual al minții, nu elimină sportul fizic și nu o va face niciodată, dar este un drept de opțiune și