Ioan Nelu Botiș

Salarizarea unitară

Deși începând cu anul 2000 toate programele de guvernare au inclus obiectivul elaborării unei legi unice, care să reglementeze salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acest obiectiv a fost realizat de abia în anul 2009, prin adoptarea Legii-cadru nr. 330/2009.

Propunerea dumneavoastră de a reevalua legislația salarizării unitare pentru personalul bugetar a fost realizată încă de la începutul anului 2010, întrucât, în Acordul cu Fondul Monetar Internațional este stabilită și asumată modificarea și simplificarea în continuare a Legii nr. 330.

Abandonul categoriilor vulnerabile

În ceea ce privește reducerea personalului cu 19%, subliniem că aceasta nu include personalul de specialitate, ci, în mod exclusiv, personalul administrativ din cadrul instituțiilor cu atribuții în domeniul asistenței sociale. Trebuie să precizez în acest sens faptul că asistenții personali sau asistenții maternali nu reprezintă o categorie de salarizați mai defavorizată decât altele, din următoarele considerente: conform prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu modificările și completările ulterioare, persoana cu handicap grav beneficiază de o serie de drepturi, printre care și dreptul la asistent personal, în baza evaluării socio-psiho medicale.

Pentru aceasta, autoritățile administrației publice locale angajează asistentul personal, contractul individual de muncă al asistentului personal încheindu-se cu primăria localității de domiciliu sau reședință a persoanei cu handicap grav.

De asemenea, Legea nr. 448/2006 prevede că părinții sau reprezentanții legali ai copilului cu handicap grav, adulții cu handicap grav ori reprezentanții legali ai acestora, cu excepția celor cu handicap vizual grav, pot opta între asistent personal și primirea unei indemnizații lunare de însoțitor în cuantum egal cu salariul net al asistentului social debutant, cu studii medii, din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar.

În ceea ce privește serviciile sociale, responsabilitatea înființării, organizării, administrării și asigurării finanțării

serviciilor sociale, conform legii, revine autorităților administrației publice locale.

Funcționarea serviciilor sociale este permanent susținută de la bugetul de stat atât prin alocările bugetare prevăzute prin Legea bugetară anuală, cât și în baza programelor de interes național sau a altor proiecte ori programe cu finanțare internă sau internațională.

În prezent, ca urmare a evaluării funcționării sistemului de servicii sociale, Ministerul Muncii are în vedere ca în anul 2011 să fie adoptată și să demareze implementarea unei legislații revizuite în domeniu, având drept obiective principale: partajarea clară a responsabilității finanțării între bugetul de stat, bugetul local, contribuția persoanei și familia acesteia; încurajarea participării pe piața serviciilor sociale a furnizorilor privați, pe baza contractării și concesionării de servicii; responsabilizarea autorităților administrației publice locale atât cu privire la soluționarea nevoilor cetățenilor din comunitate, cât și asupra asigurării funcționării serviciilor înființate prin propriile hotărâri; facilitarea accesului la serviciile sociale a tuturor persoanelor aflate în dificultate majoră; monitorizarea cu strictețe a respectării drepturilor beneficiarilor și sancționarea celor care le încalcă; implicarea beneficiarilor la stabilirea serviciilor, în funcție de nevoi strict individuale, resursele personale și familiale, precum și resursele comunității; încurajarea voluntariatului tuturor persoanelor, indiferent de vârstă, prin acordarea de facilități specifice categoriei din care face parte; dezvoltarea cu prioritate a serviciilor destinate reconcilierii vieții de familie cu cea profesională.