Adrian Păunescu

Sănătate, domnule ministru! Știți de ce zic „ministru”. Ca să fie...

...felul în care Nicolae Văcăroiu a reprezentat Parlamentul la întronizarea noului Patriarh. A avut un cuvânt demn, un cuvânt inspirat și a fost convingător. Așa ceva ne trebuie.

Nu ne trebuie însă — și cu asta vreau să închei — situația care s-a creat astăzi la Iași. Sunt în dezacord cu președintele Băsescu, când el încearcă să învinovățească la modul global pe profesori și pe studenți pentru imoralitatea din sistemul de învățământ. Eu sunt de acord că există asemenea fapte, dar ele nu pot deveni subiect de adresare publică în numele situației din întregul învățământ.

Pe de altă parte, am observat un lucru care m-a indignat. Nu am niciun fel de legătură, niciun fel de relație cu ministrul actual al învățământului, l-am criticat deseori și dacă o să apară un interviu al meu în „Cronica Română”, mâine sau poimâine, veți vedea ce cred eu despre unele lucruri pe care le face acest ministru al învățământului. Dar una este părerea despre ministrul învățământului și alta este situația în care îl pune președintele, obligându-l la Iași să tacă, deși domeniul aflat astăzi în discuție era chiar învățământul, și ministrul era obligat să aibă măcar un cuvânt formal. Aceste lucruri se încaieră în permanență, aceste legende duc la „Broasca, racul și o știucă”. Nu e normal să se întâmple ceea ce se întâmplă, nu e normal să ne încăierăm pentru a ajunge în primul rând al sălii la întronizări. E normal să ne facem datoria și, chiar dacă nu circulă ideea așa cum ar trebui, ea va ajunge la oameni într-un târziu.

Cred, pur și simplu, că am apucat să trăim o perioadă în care a existat și un blestem asupra noastră, dar a existat și voința noastră ca nu cumva să meargă bine lucrurile în România. De aceea, am spus toate acestea și cred că, dacă vom deveni conștienți că în mâinile noastre, în mințile noastre, în ochii noștri, stă puterea de a ne radicaliza spre bine, vom termina și cu acest șeptic în trei și vom termina și cu această călătorie în neantul de lângă drumul adevărat.