Mihail Boldea

„Sănătatea unei națiuni nu se vindecă politic“

Indiferent că suntem simpli cetățeni sau reprezentanți ai electoratului, recentele cazuri de culpă medicală din sistemul sanitar românesc, intens mediatizate, nu pot decât să ne pună pe gânduri. Declarațiile unor responsabili din sistem care susțin că, în cazul unui control riguros, nici jumătate din unitățile sanitare nu ar fi autorizate să funcționeze te cutremură. În plus, la fiecare sfârșit de lună, în toate județele, fondurile pentru medicamentele compensate se epuizează sau sistemul de decontare dintre Casa de Asigurări și farmacii se blochează, rezultatul fiind același: goana după medicamente.

Dar mai tragic este că, în ultimul timp, s-au înmulțit cazurile de bolnavi care se internează într-o unitate spitalicească suferind de o boală și se externează cu o alta. Și asta nu din cauza unei culpe medicale, pentru că puținele cadre medicale pe care le mai avem sunt, în marea lor majoritate, bine pregătite profesional, ci din cauza condițiilor de igienă și dotare din unitățile sanitare.

În acest context, recentul proiect de ordonanță de urgență prin care, până la data de 1 iulie 2010, Ministerul Sănătății va trebui să finalizeze procesul de transfer al unităților sanitare către administrațiile locale nu numai că nu va reuși să rezolve problemele actuale, ci, din contră, va adânci starea de confuzie existentă. A trece, în două luni de zile, dintr-un total de 475 un număr de 373 de unități sanitare publice în subordinea administrațiilor publice locale este un gest cel puțin hazardat. Să fim realiști și să privim în jur: primăriile nu au bani suficienți pentru pietruirea drumurilor și întreținerea clădirilor de interes public, consiliile județene nu au fonduri pentru asfaltare și utilități, iar acum se vor vedea puși în situația de a prelua și toate cheltuielile cu întreținerea și funcționarea acestor unități sanitare, căci preluarea va include atât activele, dar și pasivele spitalelor, deci inclusiv datoriile. Și, de cele mai multe ori, aceste datorii nu sunt deloc mici, ba din contră. Pot să vă prezint un caz concret, cel al Spitalului „Sfântul Apostol Andrei” din Galați care, în acest moment, a acumulat datorii de peste 100 miliarde. Și nu este un caz izolat, fiecare dintre dumneavoastră, stimați colegi, având cel puțin o astfel de problemă în colegiu. Cine va suporta plata acestei sume? În plină criză economică, cu un buget de austeritate, nicio primărie și niciun consiliu județean nu au fonduri prevăzute pentru acest capitol. Astfel, starea de degradare și de dotare a unităților spitalicești nu numai că nu se va îmbunătăți, ci se va degrada progresiv.

Este, poate, momentul să renunțăm ca, din rațiuni politicianiste, să bulversăm un sistem și așa greu încercat. Să nu confundăm descentralizarea cu debandada și să găsim, într-o primă etapă, o modalitate rapidă de salvare a sistemului sanitar și abia apoi să trecem la măsuri radicale, uneori ireversibile sau greu de reparat ulterior.