Filip Georgescu

„Sărac ca în acest an, ca în anul din urmă și ca de când mă știu”, spunea la vremea sa Ion Creangă, „n-am fost niciodată”.

După aproape un secol și jumătate, vorbele de duh ale marelui nostru povestitor sunt astăzi mai actuale decât oricând. Noi, românii, am ajuns atât de săraci, încât mai toate națiile europene ne plâng de milă. La noi, sărăcia a devenit o trăsătură esențială a vieții. Nu ne mai putem compara cu nimeni pe bătrânul continent, fiindcă toți ne privesc de sus. Am depășit până și Bulgaria.

Potrivit statisticilor întocmite de FMI, România a devenit oficial țara cu cel mai scăzut nivel de trai din Uniunea Europeană. Produsul Intern Brut pe cap de locuitor, calculat în funcție de puterea de cumpărare, a ajuns în 2009 la 11.869 de dolari, fiind inferior celui al vecinilor noștri de la sud de Dunăre, care și-au ridicat miraculos acest indicator la 11.883 de dolari. Aflându-se în topul țărilor cu cele mai slabe performanțe economice din perioada 2009–2010, România

prezintă cel mai mare risc de faliment dintre toate statele europene.

În acest an, țara noastră va înregistra o contracție economică de 1,9%, fiind cea mai severă scădere din zona țărilor emergente ale Europei Centrale și de Răsărit, prefigurându-se șanse ca restrângerea producției să continue și în 2011. Guvernanții care ne tot anunță că România va ieși din criză la sfârșitul acestui an, ignorând vulnerabilitățile legate de piața creditelor, piața muncii și alți factori de natură economică, nu fac decât să creeze iluzii. România nu va ieși decât la 6-7 luni distanță după celelalte țări. Mai mult, experții Fondului Monetar Internațional spun că lumea este departe de a ieși din criză, iar țara noastră și mai departe. Așadar, vom rămâne încă o perioadă nedeterminată sub apăsarea curbelor de sacrificiu instituite de Cabinetul Boc.

În acest an, două milioane de români își duc viața târâșgrăpiș de pe o zi pe alta. Peste 3,7 milioane de oameni vârstnici au pensii mai mici de o mie de lei. Pensiile românilor sunt de aproape șapte ori mai mici decât cele ale elvețienilor, de peste șase ori mai reduse decât cele ale francezilor și de 4,5 ori sub nivelul celor ale germanilor.

În ce privește salariile, discrepanța este și mai mare. Salariul mediu din România este mai mic de 11,5 ori decât cel din Luxemburg, de 10 ori decât cel din Irlanda, de peste nouă ori decât în Franța și de 5,2 decât în Spania și Grecia. Practic, salariile românilor reprezintă 15% din media europeană, în timp ce prețurile la alimente, medicamente și tarifele unora dintre servicii sunt în țara noastră cu 30-40% mai ridicate.

O asemenea realitate nefavorabilă a fost și mai mult agravată de actuala putere care, în neputința sa de a elabora un plan de măsuri anticriză, a recurs la soluții de austeritate extrem de dure, cu consecințe imprevizibile asupra vieții politice, economice și sociale a țării. La inițiativa președintelui Băsescu, salariile bugetarilor au fost reduse cu 25%, iar indemnizațiile de șomaj și ajutoarele sociale au fost diminuate cu 15% și doar minunea de la Curtea Constituțională i-a salvat pe bătrâni ca pensiile să nu fie maltratate.