Sorin Ioan Bumb

„Sărăcia în rândul copiilor din mediul rural a atins cote îngrijorătoare”

Politicienii români aflați astăzi la conducerea țării se concentrează mai mult asupra unor probleme care țin strict de propria agendă politică sau de plasarea unor efecte de fum care ar putea să le aducă voturi cât mai multe la viitoarele alegeri: promit creșteri de pensii, de salarii, ajutoare sociale etc. Tot mai frecvent, aceștia sunt preocupați de statistici care privesc evoluția produsului intern brut, rata șomajului, rata economisirii, dar nu vedem aproape deloc factori de decizie care să se aplece asupra unor statistici la fel de importante, dar care zugrăvesc o situație mult mai gravă. Mă refer aici la faptul că peste jumătate dintre copiii români trăiesc în sărăcie, iar unii chiar în sărăcie extremă. Iar situația este de-a dreptul disperată în mediul rural.

Într-un raport al Parlamentului European se arată că în această privință România conduce detașat, cu 51%, urmată de Bulgaria. Dureros, dar și alarmant este faptul că, din cauza sărăciei, copiii de la sate abandonează școala timpuriu, iar șansele acestora la educație scad în fiecare an. Depopularea satului românesc a condus încet, încet la o ruinare treptată a acestuia, la o lipsă totală de speranță și perspectivă pentru cei care au decis să rămână acolo. Si nu este vina acestora că s-au născut la țară. De ce pentru acești copii români copilăria nu reprezintă un prilej de bucurie și inocență? De ce aceștia se culcă, de cele mai multe ori, nemâncați? De ce sunt văzuți, de multe ori, drept o mână de lucru suplimentară în agricultură, construcții sau alte munci grele, abandonând școala?

Nu este posibil ca după 27 de ani de democrație aceste statistici negative să ne facă campionii Europei nu numai la sărăcie, analfabetism, ci și la mortalitatea infantilă!

Actuala guvernare trebuie să fie responsabilă si să recunoască că ne aflăm în fața unei probleme grave, din care se pare că nu mai putem ieși dacă nu sunt luate urgent masuri concrete. Lipsa educației, de care se tot vorbește, este cea care alimentează starea acută de sărăcie în care trăiesc copiii din mediul rural și nu numai.

Nu îmi doresc decât stoparea sărăciei în care trăiesc copiii și rezolvarea acestei situații pe termen lung, printr-o strategie națională care să rezolve dezechilibrele economicosociale dintre mediul urban și cel rural. Statul român trebuie să se implice și să susțină cu eforturi materiale semnificative educația acestor copii, pentru că sărăcia nu face altceva decât să le submineze educația și să le blocheze viitorul.

Nu putem vorbi de dezvoltare economică într-o țară în care sărăcia, analfabetismul și abandonul școlar, mai ales în mediul rural, sunt la cote foarte ridicate! Nu putem să mai sperăm că suntem europeni atâta vreme cât grija pentru viitorul real al României, pentru copiii noștri, nu este o realitate!