Mariana Câmpeanu

„Sărăcia – prognoza României pe termen mediu și lung”

La finalul săptămânii trecute, unul dintre oamenii cu cea mai mare credibilitate din România, guvernatorul BNR Mugur Isărescu, a declarat că beneficiarii de asistență socială nu vor reveni la nivelul din 2008 până în 2015. În această categorie se încadrează și pensionarii, șomerii, persoanele cu handicap și mulți alții. Practic, pentru aceștia nu există niciun fel de speranță că vor trăi, dacă nu mai bine, măcar la fel ca în anul 2008. În fața acestei proiecții negative și dureroase ne întrebăm care vor mai putea fi argumentațiile domnului Boc și ale miniștrilor săi, mai ales în condițiile în care aceste estimări au fost făcute de cineva care nu este angrenat în nicio luptă politică conjuncturală.

Mai mult decât atât, Guvernul Boc decide să își angajeze răspundere după răspundere în fața unui Parlament care se vede lipsit de posibilitatea de a modifica sau contribui la actele emise de Guvern. Mai nou, se anunță o asumare de răspundere pe Codul de dialog social, care va modifica o mare parte dintre relațiile dintre partenerii sociali, precum și esența dialogului între factorii importanți din societate. Desigur, nu putem avea vreo estimare optimistă, ci, din contră, dacă este să ne raportăm la atitudinea de până acum a Guvernului PDL, ne putem aștepta la o înrăutățire a condițiilor de viață și de lucru, la o viciere a raporturilor firești dintre angajați și angajatori, dintre stat și sectorul privat din România.

Așadar, previziunile domnului Isărescu ar putea suferi chiar modificări, căci viața românilor s-ar putea înrăutăți, și nicidecum îmbunătăți, sub conducerea domnului Boc și a acoliților săi. În acest context, singura prognoză realistă pentru România este sărăcia, instaurată în țară pe termen mediu și lung.